Birouri fixe și mobile

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Birouri fixe și mobile jpeg

Mulți dintre semenii noștri, cei care au o muncă de birou, se duc zilnic într-un loc numit „serviciu“, unde se așază într-un colț al lor și-și fac treaba, care o fi ea. Fie că sînt într-o încăpere separată, fie într-o hală cu destui alții, au un loc fix unde lucrează.

Mie chestia asta cu locul fix mi s-a părut mereu sufocantă și lipsită de poezie. (Știu, viața reală e mai mereu sufocantă și lipsită de poezie – asta dacă nu te străduiești să găsești în ea poezia și „strălucirea“ cînd te-aștepți mai puțin.) E adevărat, la mine acasă, m-am străduit să am mereu biroul meu. Birou care s-a dovedit a fi mai mult decît o simplă mobilă, care a devenit un colț tot mai mare din încăperea în care stau. Tot adăugîndu-se, în timp, lucruri și stări în jurul lui, s-a transformat mai curînd într-un bastion și într-o vizuină. Întîi s-au așezat, cuminți, pe el și în jurul lui cărți pe care urma să le citesc, din diverse domenii: unele despre iubire, altele despre lumea în care trăim, încă o categorie despre căi spirituale la îndemînă. Întîi noi și strălucitoare, în teancuri ordonate și apetisante, care te-ndemnau să le iei de acolo și să dai iama prin ele în căutare de adevăruri, rezolvări și inspirații. Apoi, în timp, mai crîmpoțite, mai dezordonate și mai prăfuite, cu teancurile tot mai neregulate. Unele ușor smotocite, altele uitate în încremenirea lor, din lipsă de timp.

Printre ele, multe obiecte mici, de genul îngeri, pisici, creioane, pixuri și, mai ales, poze de familie. Cele mai multe cu valoare sentimentală, mai toate primite de la cineva care, într-un anumit moment al vieții, a însemnat ceva pentru tine. Și ele pierdute printre teancurile de cărți, cu o patină a vremii pe ele. Multe aducînd aminte de oameni dragi care nu mai sînt sau care sînt departe. Toate adunate într-un fel de orășel stil Lego, dar cu o tentă de derizoriu și de horror: o lume precum cea în care s-a întors prințul din „Tinerețe fără bătrînețe“, dar cu care trăiești tot timpul. Aducîndu-ți aminte și de clipele de plutire, dar și de cele de ratare. Toate înălțîndu-se în teancuri pe sub privirea ta cînd critică, cînd duioasă, ajungîndu-ți aproape de vîrful nasului.

Ca să nu ajungi ca Miss Havisham din Marile speranțe, alternezi biroul ăsta al neuitării și cu celălalt, cel mobil (precum urna). Pe vremuri, cînd făceam mai multe reportaje, (îmi) spuneam că biroul meu e strada. Poate că n-am fost niciodată un mare reporter, nu s-a văzut destul ce am trăit genuin, știu, în ce am scris: bucuria observației lumii în detaliile ei aparent mici, dar, de fapt, esențiale. Numai fiind un fel de Forrest Gump cu pas mai tihnit, dar și cu un ochi alert poți fi un reporter bun, cred. Și îți mai trebuie ceva, cel puțin din punctul meu de vedere: o iubire necondiționată (vine vorba) față de oameni, fie că sînt frumoși sau urîți, ai străzii sau VIP-uri (ce-o mai fi însemnînd, de fapt, asta). O privire în nici un caz critică și nici doar indulgentă asupra celorlalți: curioasă, da, dar și afectivă, în sensul că îi observi pe cei din jur, dar cu drag. Te bucuri de ei și de gesturile lor, le înțelegi chiar și aberațiile și încerci să le explici.

Dacă tu înaintezi, cu biroul tău mobil, simbolic sau nu, într-o frumoasă zi de toamnă (dar și într-una mohorîtă de iarnă), printre oameni dintr-un cartier într-altul, atent în jur și deschis, sigur ți se ivește ceva ce merită consemnat. Întreaga existență, dacă ai un ochi din ăsta, e subiect de reportaj, niciodată nu se termină, niciodată nu e plictisitor și niciodată în același registru: poate fi poetic, dacă te fofilezi printre frunzele de toamnă odată cu razele soarelui; picant, dacă urmărești discuțiile halucinante dintre cîțiva semeni așteptînd autobuzul; social – dacă adăști în spatele unui cerșetor sau al unui copil al străzii și le asculți povestea; pitoresc – dacă te plasezi în apropierea unei case vechi și neconvenționale în curtea căreia crește un copac învăluitor etc.

Ideea e că, tot înaintînd așa, nu te plictisești nicicînd. Nu trebuie să a-jungi foarte departe. E suficient să faci exercițiul ăsta de la Piața Traian la Parcul Tineretului în fiecare zi, cu ochii cît cepele și simțurile treze, și sigur vei afla ceva nou, vei avea o experiență, cît de mică.

Dacă vrei să o și valorifici, asta e altă poveste. E mult și așa, să poți trăi experiențe, să observi la un alt nivel oamenii, casele, pomii, animalele și întîmplările din jurul tău. Pentru ca apoi, cînd te întorci, după o zi de privit, simțit și alergat, de la biroul tău mobil la cel fix, să te poți așeza în scaunul super-bătucit de la bunicul tău, cu perna cîrpită de el acum vreo 40 de ani, și să cugeți la cele de prin drumurile tale. Să le treci în revistă, domol, ca apoi să le înțelegi, cît te duc pe tine mintea și inima. Iar în cele din urmă, odată digerate, să le adaugi ca pe o nouă glazură la straturile reale sau imaginare ce alcătuiesc teancurile de pe biroul tău fix.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.