Ce ne mai place să ne jucăm de-a apocalipsa

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Ce ne mai place să ne jucăm de a apocalipsa jpeg

Pe plaja Mandraki de pe insula Skyathos, din Grecia, am stat odată și am văzut un apus ca ultimul apus de pe Pămînt. Evident, nu am de unde să știu dacă chiar așa ar arăta ultimul apus de pe Pămînt – la fel de roșu, de tăcut și de lung. Poate aș avea ghinionul să prind ultimul apus de pe Pămînt într-o zi înnorată, și atunci n-ar fi deloc așa, ar fi gri, tern și lipsit de dramatism, romantism și alte isme cu care ne place să încărcăm emoțional momentele astea imaginare.

De altfel, nu știu dacă în timpul ultimului apus de pe Pămînt ar mai sta cineva să-i admire estetica. Mă rog, în filmele apocaliptice vezi întotdeauna un violonist care cîntă în timp ce se scufundă Titanicul și un călugăr budist care meditează în timp ce urmărește asteroidul cum pătrunde în atmosferă. Dar noi, restul oamenilor obișnuiți, am fi preocupați de aspecte ceva mai pragmatice ale existenței noastre. Cum ar fi de faptul c-o să murim.

Oare un apus superb care se întîmplă în timp ce toată lumea de pe Pămînt moare mai poate fi considerat un apus superb? Mai ales dacă n-are cine să-l mai admire?

Ne place să ne imaginăm uneori, cînd sîntem pe o plajă pustie, că sîntem „la capătul lumii“ sau „la capătul Pămîntului“. Cumva, avem convingerea că acolo unde se termină lumea ne așteaptă o fîșie de nisip și niște apă caldă și multă pace. Deși probabil că, dacă ar fi așa, ar exista deja un resort exclusivist acolo.

Și atunci ne place să le marcăm simbolic. La Cabo da Roca, în Portugalia, deasupra unor stînci de care se lovește Atlanticul, stă înfipt un semn: „Cel mai vestic punct al Europei“. Ca și cum ar conta cu ceva. Cam cum ne plăcea să ne imaginăm, cînd eram copii, că dacă plutim destul de mult pe Marea Neagră cu salteaua de plajă, o să ajungem în Turcia.

În Rusia, aproape de Ekaterinburg, e o linie care delimitează, teoretic, Europa de Asia și unde oamenilor le place să se fotografieze cu cîte un picior pe fiecare continent. Unde începe o țară, se termină o alta, și convenția e un gard de sîrmă ghimpată.

Am ajuns în multe astfel de capete de lume de-a lungul vremii, și în toate m-am bucurat de aceeași senzație de suspendare a timpului care te ajută să respiri atît de liniștit atunci cînd ești vara la mare. Ca și cum toate lucrurile care te amenințau în oraș ar dispărea – sau poate, de la capătul lumii, toate par, pur și simplu, foarte departe. Iar potențialele pericole locale nu te pot atinge. Ești turist.

Și aici, convenția se aplică ușor dacă pui toate elementele cap la cap – sfîrșitul muncii e începutul vacanței, stai puțin cu cîte un picior în fiecare, apoi cu ambele în bula de la capătul lumii. Te extragi elegant și o iei de la capăt.

De fapt, doar ne place să stăm pe marginea apocalipsei și s-o contemplăm, fără să avem cu adevărat curajul de a o înfrunta. În locurile cele mai stranii ale lumii, în porții mici, ca și cum, în Melancholia lui Lars von Trier, planeta n-ar lovi de fapt niciodată – de altfel, e șocant să vezi cum chiar lovește –, ci ar rămîne suspendată undeva la jumătatea distanței, pentru ca oamenii să o poată admira și să spună: wow, cît de apocaliptic, fără să înfrunte cu adevărat sfîrșitul lumii.

Apocaliptic sau paradiziac, ambele ne produc aceleași reacții emoționale intense, viscerale. Pe plaja ghaneză din Ada Foah, acolo unde rîul Volta se varsă în Atlantic și se ajunge doar pe jos sau cu un 4x4 care să fie în stare să călărească dunele de nisip de pe grind, ești vecin cu Adam și Eva. La capătul multor minute lungi, fierbinți și zdruncinate de condus prin nisip sau de trekking cu rucsacul în spate, înconjurat de toți copiii satului, cînd nici nu-ți mai amintești exact ce ai căutat de fapt aici, vezi cocotierii, hamacele, căsuțele de lemn și, de-o parte și de alta a fîșiei de nisip pe care ai venit, rîul și oceanul. Amîndouă în același peisaj – o chestie pe care nici n-ai mai apucat s-o vezi de pe drum.

Sigur că poți alege un resort luxos. Sau poți să stai cu cortul. Orice îți place mai mult – ești la capătul lumii, îți îngădui orice. În noaptea de la Ada Foah, mîncînd un pește preparat pe întuneric într-un foc de tabără uriaș, improvizat pe plajă de localnicii care nu au mai reușit să pornească generatorul de curent, eu am băut bere, am studiat, printre frunzele de cocotieri, constelațiile de la cinci grade deasupra Ecuatorului și m-am simțit ca ultimul om de pe Pămînt. Sau primul, cine mai numără?

Dar la capătul lumii m-am simțit și în deșertul israelian Negev, din vecinătatea orașului Eilat. Dacă te deprimă să vezi în fiecare zi pe geam blocul de vizavi, imaginează-ți cum e să deschizi geamul și să nu mai vezi nimic – doar stînci și nisip, sute de kilometri de pietre roșii, aproape complet lipsite de vegetație, fierbinți ziua și reci noaptea.

După ultimul bloc din orașul Eliat începe deșertul. Nu există o trecere și nici un spațiu de negociere – în micul oraș israelian, cînd ai ajuns la marginea cartierului, ai ajuns la marginea lumii.

Science fiction-ul e plin de orașe post-apocaliptice înconjurate de deșert sau de apă, enclave de civilizație baricadate împotriva unor creaturi mutante sau amenințate de nori radioactivi. Și totuși, unii dintre noi căutăm locurile care ne fac să ne simțim aproape distopic de singuri. Plaja aia pustie dintr-o insulă grecească, unde poți să zaci pe prosopul tău și să-ți bei berea adusă de acasă. O săptămînă-două în stepele Mongoliei, pe cămilă sau pe cal, sau în deșert, acolo unde îți auzi vocea în urechi fără ecou, ca și cum ai vorbi într-un studio de înregistrări capitonat. Șoseaua de centură a Islandei, unde conduci sute de kilometri fără să te împiedici de mai mult de o casă înfiptă în coasta unui deal sau un sat cu treizeci-patruzeci de gospodării, zeci de ore pe drum cu calota de gheață pe geamul din stînga și oceanul luminat de soarele straniu al latitudinilor mari pe geamul din dreapta – uneori atît de aproape de șosea încît te temi dacă nu cumva ai ajuns prea aproape de capătul lumii.

Pentru unii dintre noi, nu există niciodată prea puțini oameni, prea multe stînci, prea mult nisip. Pentru unii dintre noi, apocalipsa sînt ceilalți oameni. Într-un oraș ca Beijing, unde oriunde te-ai uita nu poți să scapi de senzația că o să mori sufocat de gaze de eșapament sau călcat în picioare de unii dintre cei douăzeci de milioane de locuitori ai orașului. Într-o piață de Crăciun dintr-o capitală europeană, la coadă la vin fiert. În fața unei scene de la un festival, strivit de pe toate părțile de o sută de mii de oameni și de emoțiile lor.

Mie îmi place să dorm la marginea patului, să port haine largi și să umblu în picioarele goale. Îmi place spațiul, în orice formă ar veni el – stepele, deșerturile, plajele, oceanele. Capătul lumii mele e tăcut și lipsit de prea multă recuzită sau actori. Și nu e nimic apocaliptic aici. 

Ioana Epure e fotograf. De obicei o găseşti la Uncle Jeb Studio. Doar din cînd în cînd îşi pune pălăria de fotojurnalist, şi atunci nici ea nu ştie exact pe unde o mai poţi găsi.

Foto: Ioana Epure

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.