Cînd ţi se întîmplă ţie

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Cînd ţi se întîmplă ţie jpeg

De cele mai multe ori ne ducem viețile ca spectatori de știri: din fotoliile fiecăruia privim și participăm pe cît putem la viețile celorlalți, iar ale noastre, de multe ori, ne trăiesc ele pe noi, împingîndu-ne, ca un fel de tăvălug, înainte. Apar, însă, pe parcurs, situații în care, brusc, devenim actanți. În care ne trezim că, din același fotoliu, ne uităm la noi înșine pe ecran.

Cînd se-ntîmplă așa ceva, uimirea e mare. Din fotoliul în care crănțăni floricele îți arunci ochii pe ecranul din față și, deodată, te vezi pe tine. Te vezi pe tine într-un rol principal, îndrăgostindu-te, mutînd munții, clacînd, suferind, dînd bir cu fugiții, îmbolnăvindu-te etc. Pe scurt, în anumite momente, brusc, din spectator sau figurant devii, deodată, actor principal. Acolo, pe ecran, și, cumva, în același timp, și în fotoliu, cu sabia-n mînă, ești tu purtînd războaie pe care nici nu le-ai visat.

Așa mi s-a-ntîmplat, păstrînd propor-ții-le, cînd am căzut de pe bicicletă. Eram pe bicicletă și într-o clipă am ajuns pe jos, cu bicicleta parțial peste mine. În același timp, eram undeva deasupra scenei, privind-o întîi nedumerită (Eu să fiu aia de pe jos? De ce?), apoi îngrijorată (Să fi pățit ceva? Oare sînt întreagă?) și mai apoi amuzată de propria-mi neîndemînare, iar la urmă stînjenită, rușinată, la ideea că eu am fost victima unui accident. La alte proporții, mai la fel s-a întîmplat și în cazul accidentului de mașină, atunci cînd am intrat într-un parapet, eu neavînd centură, și am scăpat cu viață la limită. Și acolo, după ce ieșisem din mașină și așteptam, pe marginea drumului, să vină cineva să ne tracteze, ieșisem din mine, dacă pot spune așa, mă plimbam curioasă și uimită pe deasupra noastră și mă întrebam dacă eu, cea de jos, voi scăpa cu viață din oroarea aia, dacă am leziuni majore pe creier, dacă va urma o tregedie.

Sentimentul final, cu care rămîneam după tot acest du-te-vino actant-spectator, era unul de stîn-jeneală. De rușine, cumva, că mă găsesc în acel jalnic rol principal negativ. În rolul de victimă. Că iar am ratat ceva, că sînt o loseriță care a dat-o-n bară, iar. Că aș vrea din nou să reintru în corul de pe margine, ca pînă atunci, și să am un obscur rol secundar. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu vedetă, să ies în față, să am public. Dar întîmplările de acest fel din viață, de multe ori negative – uneori și pozitive – nu-și anunță venirea, nu e cineva care să te întrebe delicat dacă le primești. Te trezești acolo-n față, în văzul unor spectatori necunoscuți și neașteptați, ca-n coșmarurile din școală în care ești scos la tablă nepregătit și mereu clachezi.

Așa m-am simțit în clasa a zecea, cînd m-au chemat la cancelarie, din oră, să mă anunțe că murise tatăl meu. Eram eu și nu eram eu cea care mergea în urma nici nu mai știu cui spre locul acela, în uniforma mea prea scurtă și prea strîmtă, cu adăugiri hippie, în măsura posibilităților. Și așa mă simțeam stingheră în liceul cel nou (Școala Centrală), care mi se părea atît de mortuar în maiestatea lui, după umanitatea celui de la care mă mutasem („Creangă“). Cînd mi-au dat vestea, iar m-am ridicat deasupra. Nu puteam concepe că mi se întîmplă mie așa ceva. Nu puteam fi eu eroină de tragedie. Eu eram o fată absolut banală și, ziceam eu, normală, care se ducea la școală. Mînca și-și făcea lecțiile, se ducea cu „fetele“ la cofetărie și povestea despre iubiri imposibile și imaginare. Am recepționat vestea, m am dus acasă. Peste cîteva zile era Revelionul. O prietenă de-a mamei mi-a povestit că a venit să ne viziteze, i-am deschis eu și m-a întrebat unde-i tatăl meu. Spune că i-am răspuns că nu-i acasă.

Astăzi, la mulți ani după acea întîmplare, în vesela viață cotidiană, m-am obișnuit să fiu în mijlocul oamenilor din jur, de cele mai multe ori în comoda postură de actor în rol secundar. Această confortabilă așezare îți permite, uneori, să crezi că ai o poziție superioară față de ceilalți. Să te erijezi într-un soi de guru de buzunar, să le dai sfaturi, să-i ajuți cum poți. E confortabil să fii tu cel care dă, nu cel care cere. Brusc, te simți priceput la orice, ai ceva de spus, dovedești un soi de emulație a solidarității, a ajutorării. E nobil și plăcut să fii filantrop.

Uneori, însă, cînd ți-e lumea mai dragă, anumite lucruri groaznice ți se-ntîmplă chiar ție. Deodată descoperi că nu mai ești nici un fel de guru, și nici filantrop. De pe margine te trezești, pe neașteptate, în mijloc. Tu ești singur acolo, tu cu problema ta, în lumina unor reflectoare imaginare, dar orbitoare. Iar cei din preajmă dansează în jurul tău, cu atitudini și vorbe care mai de care mai binevoitoare, dar copleșitoare, se învîrtesc tot mai abitir, precum ielele sau hora din Mamma mia (Phyllida Lloyd, 2008) în jurul viitoarei mirese – mireasă care leșină la un moment dat. Așa cum te simți și tu tot mai strîns de același cerc. Dar, pînă la urmă, nu leșini: te liniștești, te extragi. Doar ți se mai întîmplă, încă o dată, și ție…

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.