De ce, dacă treci munții Carpați, ai senzația că ai nimerit într-o altă țară?

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
De ce, dacă treci munții Carpați, ai senzația că ai nimerit într o altă țară? jpeg

Întîmplarea a făcut ca în ultimul an să am drum cel puțin o dată pe lună în Ardeal și să stau mai mult timp acolo, în zona rurală. Într-adevăr, există multe diferențe între Cluj și București, însă aici nu vorbim despre Cluj. Clujul e trendy chiar și pentru bucureșteni. E un oraș deja cosmopolit, cu un spirit al lui (pe care l-a avut, de fapt, dintotdeauna datorită mediului universitar și a vieții studențești) și care, în zilele noastre, arată din ce în ce mai bine și oferă oportunități, în mare parte datorită unei administrații locale coerente, dar și unor cetățeni cu simț civic. Însă Clujul nu reprezintă Ardealul, e un „caz“. Nici Sibiul, nici Oradea, nici Alba Iulia sau Tîrgu Mureș nu reprezintă cu adevărat Ardealul, fiecare oraș are un specific și particularități. Totuși, dincolo de aceste orașe mai mult sau mai puțin turistice, dincolo de niște sate pitorești părăsite de sași, promovate ulterior de personalități precum Prințul Charles, care și-au regăsit o stare de bine printre dealurile din podiș învăluite în pîcla lor albăstruie, la apus, Ardealul tot rămîne România în cea mai bună dintre variantele ei de acum. Nu vreau să jignesc pe nimeni – pe moldoveni, pe olteni, pe dobrogeni (am o slăbiciune pentru Dobrogea), pe regățeni, cu o personalitate aproape inexistentă, ce-i drept, mai ales în ultima jumătate de secol. Nu-i mai pomenesc și pe bănățeni, căci îi includ în povestea cu Ardealul, deși mă vor contrazice. Iar tot discursul ăsta cu „țările“, cu provinciile istorice, cu apartenența, ține doar de mîndria locală și mi se pare desuet. Ce să mai zicem de China atunci și de provinciile ei, de zecile de dialecte, de oameni care nu se înțeleg unii cu alții deși vorbesc aceeași limbă? Noi ne înțelegem unii cu alții, sîntem o țară mică în comparație cu China și chiar cu Germania, și totuși, de cum treci Carpații (era să scriu „codrii de aramă“, grație clișeelor și citatelor din literatura română care ne-au fost băgate în cap în anii de școală), se simte altceva.

În călătoriile mele spre Ardeal, cel mai mult m-a deranjat lipsa drumurilor, desigur. Totul e imprevizibil, poți face uneori șase ore cu mașina, alteori 9-12 ore, depinde de noroc. Așadar, e o țară ruptă în două la propriu și asta nu mai ține de nici un naționalism local. La un moment dat, diferențele încep să se simtă, cumva insesizabil, la început, depinde pe unde o iei. Sînt două drumuri mari și late, Valea Jiului nu prea se pune, iar Transalpina și Transfăgărășanul nu sînt drumuri, sînt destinații turistice. Dacă ești neinspirat și o iei pe Valea Prahovei, după ce-ți epuizezi toți nervii la trecerile de pietoni din Comarnic și Bușteni, scapi și de Predeal și de tot acest „paradis“ turistic supralicitat și kitsch, ajungi la Brașov, care, din punctul meu de vedere, e o țară „neutră“ și începi să simți un pic Ardealul pe la Codlea sau Ghimbav, depinde în ce direcție o iei. Drumul e în continuare la fel de aglomerat, dar mai relaxat, parcă oamenii care se opresc pe la popasuri mai și zîmbesc, parcă ospătarii de la aceleași popasuri nu-ți mai aduc chiar în scîrbă cafeaua la masă. Vocile cîntate ale celor de la benzinării sînt un pic mai respectuoase. Parcă pe marginea drumului e mai curat. Și ca să continuăm în aceeași notă, ușor ironică, oile de pe dealuri îți par mai îngrijite și mai grase (unu-i moldovan, unu-i ungurean… revenim la citatele și clișeele de școală), parcă porțile mai ascund ceva din măruntaiele caselor, nu mai e totul la vedere, beția oamenilor de la crîșma satului e mai tihnită, de fapt nu mai e chiar ciopor la crîșmă ca în sud, doar doi-trei bețivi care nu zăbovesc cu orele, cîmpul pare mai îngrijit etc. Dacă ești din nou neinspirat și o iei pe dincolo, pe Valea Oltului, pe șoseaua încărcată pînă la refuz de TIR-uri, pe unde se merge cu maximum 60 la oră, diferențele vin mai repede și sînt mai vizibile. După ce treci de localitatea Boița (de unde provine o stră-străbunică a mea), apoi treci prin încă enigmaticul pentru mine Tălmaciu (enigmatic pentru că nu i-am cercetat etimologia, prefer să-mi imaginez tot felul de povești), deja e altceva. Te îndrepți spre Sibiu, începe Mărginimea care, cu satele ei, e Ardealul pur. Continuînd spre Sebeș și Alba Iulia, nu doar peisajul e diferit, ci și modul în care îți ies în cale satele care nu mai seamănă cu o înșiruire de case de-a lungul șoselei ca un maț lung, nesfîrșit, au mai multă personalitate, la fel și babele de la poartă care nu mai seamănă deloc, chiar deloc cu cele din sud. Sărăcie e și aici, dar parcă nu la fel de pregnantă, de demonstrativă. Oamenii par mai adaptați locului lor, mai cu rădăcini. Viața e mai dulce.

Totuși, toate acestea sînt suficiente pentru ca, după ce treci munții Carpați, să te simți într-o altă țară? Aș putea da mai multe răspunsuri, însă toate ar fi platitudini sau lucruri care s-au mai spus în diferite forme, începînd cu arhitectura, cu sentimentul de locuire, cu așezările grupate, cu senzația de burg, dar care este prezentă în toată Europa de Vest, de fapt, sub forme mai interesante, pînă la urmă te plictisești de ea. Există orașe în sud la fel de interesante, dar pe bucăți și într-un alt mod. De pildă, unul dintre orașele mele preferate din România este Brăila, așa cum este el, decăzut, lăsat în paragină. Apoi, o relativă izolare (valabilă și astăzi din motive de infrastructură inexistentă), nu treci munții decît dacă ai efectiv o treabă dincolo de ei, de fapt nici n-ai de ce să i treci. Cele două etnii, sașii și maghiarii, care oricît au cîrcotit unii și alții pe această temă, este mai mult decît evident că au ridicat partea asta de țară. Nu că ar fi ei mai grozavi. Însă te ridici, vrînd-nevrînd, pornind de o simplă comparație: de ce ungurul ăla e mai bogat ca mine? Pentru că muncește mai mult, hai să muncesc și eu, să demonstrez că sînt în stare de ceva. Și aici aș adăuga o notă personală pe care am observat-o în ultimul an – în Ardeal funcționează perfect sentimentul de rușine, de jenă față de ceilalți membri ai comunității. Poate că eu sînt un trîntor și am chef să stau toată ziua cu burta la soare, dar nu-mi permit atîta timp cît cutare face asta, cumătrul de peste drum face ailaltă. M-aș face de rîs. Așa că mă ridic din pat și fac și eu ce pot. De aici mai departe, intervin alte nuanțe – respectul față de cei care au, prin muncă cinstită, desigur (și o dezaprobare mai fățișă a hoției), mîndria de a avea și eu și, în final, un spirit comunitar. Hai să fim serioși, în sud, spiritul comunitar nu mai există de multă vreme! Și cum toate se leagă în buclă, administrațiile locale sînt alese nu neapărat în funcție de partid, ci în funcție de oameni, de ceea ce fac ei concret pentru comunitate. Iar cei din comunitate sînt mult mai critici în privința lor. Aș mai adăuga faptul că Biserica ortodoxă, cu îndobitocirea ei permanentă, dictată de „la centru“, e mai puțin prezentă, mai ponderată de prezența altor culte religioase, precum cel catolic și cel reformat. Adică nu are chiar monopol. Și, nu în ultimul rînd, îndepărtarea asta de „centru“, adică de București, cred că face bine la cap. Cu cît ești mai departe și mai peste munți, te simți mai liber să fii propriul tău factor de decizie, ești mai hotărît să-ți rezolvi problemele tale locale, să ai o viață culturală proprie, fără să ți mai pese că ea nu este difuzată în prime-time la TV. Din cauza tuturor motivelor enumerate și a altora care nu-mi trec acum prin minte, oamenii sînt mai prieteni unii cu alții. Și încearcă să se ajute mai mult.

Săptămîna viitoare plec din nou în Ardeal. De data aceasta, voi zbura peste munții Carpați, în 50 de minute voi fi acolo. Între Cluj și Viena deja există un tren decent și funcțional, legăturile sînt făcute, iar noi, cei din sud, zburăm spre Ardeal ca și cum am pleca în străinătate.

Foto: Castelul Hunedoara, wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.