De ce nu sîntem o țară de cititori?

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
De ce nu sîntem o țară de cititori? jpeg

Nu știu alții cum sînt, dar mie îmi place mai mult la Bookfest decît la Gaudeamus. Poate pentru că este un tîrg de vară și atmosfera e mai relaxată, mai de vacanță – oamenii, după ce participă la lansări, își cumpără mai multe cărți decît și-au propus inițial, așa că se duce naibii salariul pe o jumătate de lună, după ce se „culturalizează“, merg și la un mic și-o bere cu prietenii, autorii etc., pe la terasele de prin preajmă, iar discuțiile, literare sau nu, se prelungesc pînă tîrziu în noapte. Poate pentru că spațiul de la Bookfest e mai aerisit decît cel veșnic aglomerat și îmbîcsit din pavilionul central de la Romexpo. Poate și pentru că la Bookfest, ca la orice salon de carte din lumea asta, există o țară invitată. Bookfest mi-a dat mereu o stare bună de spirit, are acel ceva de lazy in a Sunday afternoon care lipsește la Gaudeamus. Și deși nici la unul, nici la celălalt tîrg nu găsești niciodată taxiuri care să te ducă (pe tine și pe cărțile tale) acasă, măcar de la Bookfest nu te întorci murat de ploaie și dîrdîind de frig. Pe aceleași considerente mi-aș dori să avem o zi națională în primăvară sau în vară, pentru ca lumea să se bucure de sărbătoare... oricare ar fi ea, a cărților, a nației.

Am pomenit termenul de sărbătoare pentru că într-o țară cu mari carențe în sistemul de educație, cu analfabeți funcțional, cu cititori puțini și cu politicieni care au probleme în a lega două fraze în limba română și își vorbesc mai prost limba decît străinii care ne traduc literatura în țări precum Germania, Spania, Norvegia etc., un tîrg de carte, indiferent de anotimp, ar trebui să fie o sărbătoare. Nu, nu este un soi de mall cu cărți la reducere, nu e o afacere pentru edituri, nu este nici măcar un cadru în care se produc lansări de cărți noi pe bandă rulantă. În România, un tîrg de carte, indiferent de anvergura lui, e un eveniment mai mult decît necesar. O confirmare a faptului că trăim într-o țară în care există o literatură, există o libertate de exprimare, există niște oameni valoroși care scriu și care, dincolo de evenimentul în sine, trăiesc o viață obișnuită, supraviețuiesc ei știu cum de la o lună la alta, pentru că au „meserii“ mai puțin profitabile decît, de pildă, cea de instalator, cea de sudor, de electrician. Un tîrg de carte este, de fapt, o celebrare a acestor oameni pe care nu-i cunoașteți pentru că de cele mai multe ori nu apar la televizor, pe lîngă care treceți pe stradă fără să le acordați vreo atenție specială, tîrgul de carte e momentul lor. Și nu doar al lor, pentru că alături de ei există și alții, anonimi și aparent chiar și mai insignifianți decît cei care semnează cărțile, ei se numesc redactori de carte, traducători, corectori, ilustratori, librari. Tîrgul de carte este ieșirea lor în lume, pe o scenă, și din nou o confirmare a faptului că orice profesie legată de carte e vocațională. Asta am simțit la toate tîrgurile importante de carte din alte orașe europene. Și am mai simțit respectul vizitatorilor față de ceea ce reprezintă cartea în sine.

Îmi amintesc de primul meu tîrg românesc de carte, care se organiza la Teatrul Național, la ultimele etaje – efervescența anilor ’90 în care se citea aproape orice, cititorii căutau repere, privilegiul de a se întîlni cu autori în carne și oase. Aveam 17 ani și lucram într-o redacție alcătuită ad-hoc din liceeni, scoteam o foaie care se numea Gura tîrgului. Cred că a fost cea mai intensă experiență jurnalistică pe care am trăit-o vreodată și exact atunci cînd trebuia, la 17 ani. Începusem să locuim în redacția noastră improvizată, în fiecare dimineață alcătuiam cîte un sumar al revistei, alergam prin tîrg după interviuri, scriam, paginam, tipăream la primele imprimante laser, apoi tot noi, copiii, eram vînzători, stăteam cu teancurile de reviste în brațe la intrarea în tîrg, îi convingeam pe cei care veneau acolo să cumpere „munca“ noastră. Seara, îi urmăream aproape cu idolatrie pe „scriitori“ cum beau beri la terasa „La Motoare“, gesturi, atitudini, încercam să prindem din zbor frînturi de replici despre care credeam că ne vor schimba viața. Cei mai mulți din gașca de atunci nu mai au nici o treabă cu cărțile – sînt IT-iști, directori de marketing prin multinaționale, economiști, băieți și fete reorientați spre ceva mai rentabil decît o industrie de carte românească adresîndu-se unui număr minuscul de oameni, căci cine are nevoie, de fapt, de cărți în România? Inocența acelor ani s-a dus, dintre adolescenții de atunci care scoteau revista Gura tîrgului cred că sînt singura pentru care tîrgurile Gaudeamus și Bookfest mai au o semnificație, revin la ele ciclic, mă ghidează, mă reinventează în permanență.

Mi-am dorit să văd marile tîrguri, ca să compar, însă am ajuns prima oară la Tîrgul de la Sofia, într-un socialist „palat al culturii“, cu o piață de carte chiar mai modestă decît a noastră, cu cărți pentru cititori chiar mai săraci decît ai noștri, însă cu oameni inimoși, interesați de literatura română, cu două traducătoare impecabile, cu un public atent și m-am întrebat atunci: oare cine este interesat la noi de literatura contemporană bulgară? Mi s-a părut nedrept că acestor două țări, atît de apropiate ca stare de spirit și avînd un trecut comun, le este atît de greu să comunice și că interesul e mai degrabă dincolo de Dunăre decît aici. Apoi am fost la Leipzig, la un tîrg uriaș unde am descoperit, de fapt, copiii cititori. Și ce înseamnă educația legată de carte într-o țară normală. Copiii veneau din toată Germania cu autobuzele ca să-i întîlnească pe autorii lor preferați, se costumau în personajele preferate din cărți și exact ca și noi, copiii jurnaliști ai anilor ’90, începeau să „locuiască“ în tîrg, își petreceau acolo ore întregi fără să se plictisească, cînd oboseau se așezau pe jos, în cerc, cu cărțile în mînă, și citeau. Abia atunci am înțeles cum se formează un public de cititori, acei copii devin adulții care vor avea un respect față de omul care scrie, vor plăti 10 euro pentru o lectură publică oarecare, chiar și a unui autor din România, pentru ca acel autor să trăiască decent din scris și să capete, la rîndul lui, un respect față de sine însuși. Am fost la Paris și am văzut un tîrg plin de lejeritate, în care oamenii din industria cărții se celebrau de fapt între ei, se felicitau reciproc pentru un destin fericit, legat de carte, și unde un star precum Orhan Pamuk era privit în primul rînd cu simpatie, nu cu idolatrie, așa cum reacționam noi, adolescenții anilor ’90, la o întîlnire cu orice scriitor, indiferent de valoarea lui, doar pentru că aveam ocazia nesperată de a întîlni scriitori „vii“. Și am mai fost la Madrid, la Feria del Libro, unde tîrgul se desfășoară într-un parc fabulos, iar ideea de lectură e asociată în mod direct cu cea de relaxare, de picnic la iarbă verde, cărțile nu sînt niște obicte intruzive în viața noastră, fac parte dintr-un ritual al stării de bine.

Mă consider un om norocos pentru faptul că am avut ocazia să compar, să-mi dau seama de ce lucrurile de aici stau așa și nu altfel, că cititul în sine ține de educație și are o legătură directă cu normalitatea unei societăți și că, din păcate, va mai trece ceva timp și cîteva generații pînă cînd vom ajunge o țară de cititori dedicați. Pînă atunci nu ne rămîne nouă, un număr infim de locuitori ai acestei țări, decît să ne bucurăm de tîrgurile de carte pe care le avem, de sărbătoarea numită Bookfest sau Gaudeamus.

Foto: Inquam photos

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.