Delta și drumul către ea (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Invizibilii jpeg

Vă povesteam acum o săptămînă cum am venit dinspre BIG Berceni în jos, de-a lungul zidului cu panouri glumețe ale mîndrului sector 4, căutînd o cale de a intra mai repede în Delta Văcăreștilor. Citisem că intrarea principală e undeva dinspre blocurile de la Asmita Gardens, dar probabil că se trezise în mine un soi de Bear Grylls, căci am vrut să iau căile mai neumblate. Și, da, ardeam de nerăbdare să văd ce e acolo, iar ideea ocolului pînă la grupul ăla improbabil de blocuri înalte, răsărite în nimic, mă umplea de o vagă iritare.

Așa că deschiderea din zid mi-a părut o invitație cu brațele deschise. Pe aici o ­luăm! Drumul, vă ziceam, fusese practic tăiat în pămînt de roțile unor mașini. De a stînga și de-a dreapta, buruieni înalte, flori de cicoare, niște rugi deja înnegriți de toamnă și moloz. Moloz de cine știe unde, or fi renovat oamenii prin oraș și l-or fi aruncat aici. Spărturi de gresie și faianță și zeci de saci albi din rafie plini probabil tot cu așa ceva. Sînt bucureșteancă sadea, așa ceva nu mă miră, așa că i-am dat înainte. Drumul continua prin vegetația înaltă spre o casă solitară în fața căreia era parcat un taxi galben. Nu se poate să fie ăsta drumul, mi-am zis. Dar direcția era bună, dacă o țineam așa, dincolo de casa aia ciudată, dincolo de buruieni, ar fi trebuit să se deschidă parcul.

Singurătatea acelei case în mijlocul pîrloagelor m-a făcut să încetinesc pasul. Ce naiba, eram pe proprietatea cuiva. Mi-au trecut prin cap cîteva scenarii de filme de groază belgiene (da, belgiene) și m-am imaginat petrecîndu-mi restul vieții înlănțuită într-un beci de pămînt negru și hrănită arareori cu un bol de fierturi dubioase de membrii unei familii incestuoase. Ah, divaghez.

Am ocolit larg casa pe la dreapta ei, pe un soi de cărare năpădită de buruieni, cu hotărîrea deja din ce în ce mai moale de a mă îndrepta spre locul năzuințelor mele. Lătrăturile furioase și baritonale ale unor dulăi pe care îi bănuiam imenși m au făcut să iau cale întoarsă de unde am venit. Înapoi în șosea, lîngă gardul ăla drăguț.

Fîșîitul neîntrerupt al traficului, betoanele, zgomotul familiar al orașului pe Calea Văcărești. Am pornit de data asta cuminte spre blocurile Asmita. Mă tot uitam în dreapta mea, din ce în ce mai nerăbdătoare să ajung în oaza aia de verdeață despre care auzisem atîtea. Am grăbit pasul, mai că-mi venea să alerg.

În fine, vizavi de o benzinărie, un drum asfaltat ducea către mănunchiul înalt de șase-șapte blocuri botezat Asmita Gardens. Drumul, cu o bandă dus, una întors era sufocat de mașini care așteptau să iasă în Văcărești. Șoferii stăteau la volan și-și rodeau unghiile. Una dintre benzi era ocupată de mașini parcate pur și simplu în drum. Cei care veneau și plecau trebuiau să le ocolească și să se aștepte unii pe alții ca să se strecoare pe singura bandă rămasă liberă. Era greu să scapi din complexul ăla dincolo, spre oraș.

Am mers pe trotuarul dintre blocuri. În jurul lor fuseseră plantate diverse soiuri de conifere pitice și alte plante cu frunze mari, luxuriante, un furtun lung și verde încolăcea ceva tufe, semn că cineva avea grijă să ude acele Gardens. Blocurile sînt înguste și înalte, niște afișe mari anunțau că mai sînt apartamente de vînzare pe acolo, aveam senzația acută că sînt în altă parte, alt oraș, altă lume. The Projects. Sau un soi de, să mă iertați, banlieue pariziană mai bine îngrijită. Și, evident, mai scumpă, pentru că lumea a plătit bani serioși pentru un apartament acolo. Era viață în blocuri, în balcoane oamenii aveau biciclete, rufe și flori roșii.

Am văzut intrarea în Parc. Am fumat o țigară pe trotuar ca să mă țină doza de nicotină cît timp aveam să umblu pe acolo. Am stins-o cu grijă într-o scrumieră din scuarul dintre blocuri, să știți. M-am îndreptat spre intrare: niște trepte de lemn urcau puțin pînă în buza Deltei. Eram pe marginea unei căldări uriașe: pe fundul ei, în împrejmuirea unor dale colosale, oblice, de ciment, stătea, verde și aurie de la toamnă, Delta pe care am dorit atîta să o văd. Dar despre ea, în episodul următor. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.