Despre limitele libertăţii de exprimare

Alex ENĂŞESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Despre limitele libertăţii de exprimare png

Discuţia despre limitele libertăţii de exprimare pleacă de la observaţia lui G.K. Chesterton: dreptul de a spune un lucru nu înseamnă că e bine să-l spui.

Repulsia faţă de atacul terorist de la Paris şi caricaturile care l-au provocat a tulburat claritatea acestui adevăr simplu. S-a spus că libertatea de exprimare implică discernămînt şi bun-simţ. Acest tip de argumentaţie a fost folosit de domnul Andrei Pleşu într-un interviu la RFI: „Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie, şi de cultură, şi de bună-cuviinţă, şi de civilizaţie interioară, pînă la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar.“

Ştiind că riscăm să confundăm categoriile apelînd la standarde morale pentru a delimita un concept legal, domnul Pleşu admite că rămîne de văzut dacă se poate legifera o limită. Pesemne o altă limită decît cea existentă. În societăţile liberale, dreptul la liberă exprimare e limitat de vătămarea drepturilor celorlalţi. John Stuart Mill scrie în tratatul său despre libertate: „Unicul ţel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societăţii civilizate, împotriva voinţei sale, este acela de a împiedica vătămarea altora. Propriul bine, fizic sau moral, nu constituie o îndreptăţire suficientă. Un om nu poate fi constrîns, în mod legitim, să facă un anumit lucru sau să se abţină de a-l face pentru că ar fi mai bine pentru el să se comporte astfel, pentru că acest lucru l-ar face să fie mai fericit sau pentru că, în opinia altora, este înţelept sau este drept ca el să se comporte astfel.“

Nicăieri în lume nu poţi să spui ce te taie capul. Dar limitele sînt date de legea civilă şi penală, nu de legea bunului-simţ – vorba unei doamne senator. Dacă tot ce se publică ar fi de bun-simţ, n-ar mai fi nevoie de legi care să îngrădească dreptul la libera exprimare. Avem astfel de legi tocmai pentru că se găsesc oameni care să publice astfel de lucruri.

Legea stabileşte o linie roşie dincolo de care eşti tras la răspundere. Acea linie consemnează faptul că unele drepturi sînt mai importante decît cel la liberă exprimare. Dreptul unuia de a-şi păstra onoarea şi demnitatea nevătămate e mai important decît dreptul celuilalt de a-l porcăi, adică de a se exprima liber. De asta există legi în privinţa calomniei şi a insultei. Principiul vătămării e considerat fundamental, dar insuficient. Există specii de discurs care, deşi nu vatămă în mod direct drepturile cuiva, sînt jignitoare, aşa că intră sub incidenţa principiului ofensei, descris de De Feinberg. Principiul ofensei e alunecos pentru că, iată, aceeaşi caricatură e ofensatoare pentru unii şi amuzantă pentru alţii. Aşa cum a remarcat Cătălin Tolontan, libertatea de exprimare nu se opreşte acolo unde începe capacitatea cuiva de a se ofensa. O regulă sănătoasă, dar nu fără excepţiile ei. Cenzura publică funcţionează tocmai în baza acestui principiu. Dacă domnul Tolontan foloseşte un limbaj vulgar într-o emisiune televizată, postul care l-a invitat e bun de plată pentru că legea consideră ofensator limbajul său.

Întrebarea care se pune e dacă blasfemia ar trebui să fie dincolo de linia roşie a dreptului la liberă exprimare, ţinînd cont că ofensează comunităţi întregi. Nu multă lume ştie că în unele ţări europene şi state americane există deja legi împotriva blasfemiei sau a insultei religioase, care sînt rar aplicate, fiind considerate relicve ale unei societăţi apuse, în care creştinismul era religia dominantă. Motivul principal pentru care blasfemia nu e cenzurată de stat e că poate fi uşor evitată de către publicul ofensat. E acelaşi motiv pentru care legea îngăduie publicarea tabloidelor care sînt în mod regulat obscene. Dacă te simţi ofensat de anumite ziare, tot ce ai de făcut e să nu le citeşti. Nu e prea greu.

Există şi cazuri extreme de ofensă, cum e discursul nazist sau fascist, cînd se presupune că cei care publică nu înţeleg gravitatea şi consecinţele liberei lor exprimări. Atunci statul consideră că ştie mai bine ce e în interesul populaţiei şi cenzurează acest tip de discurs dintr-o poziţie care se numeşte paternalistă. Acest tip de cenzură e foarte restrîns în ţările liberale şi extins în cele totalitare.

Cred că diluarea dreptului la liberă exprimare în contextul de acum nu se justifică din două motive. Primul e că ar însemna să dăm legi de frica terorismului. Legiferarea blasfemiei nu era pe agenda occidentală înaintea atacurilor teroriste. Musulmanii moderaţi, evreii şi creştinii ofensaţi de caricaturile Charlie Hebdo au găsit de cuviinţă să ignore revista de-a lungul timpului. Singurii care au fost atît de ofensaţi încît au făcut rău altora au fost teroriştii. Doar din cauza lor se pune problema limitării şi mai mari a dreptului la liberă exprimare.

Al doilea e că acest tip de gîndire înţelege caricaturile drept motivul, şi nu pretextul atacurilor de la Paris. Dacă ele într-adevăr ar fi fost motivul, teroriştii n-ar fi omorît şapte oameni care nu au avut nimic de-a face cu ele, printre care un poliţist musulman. Merită amintit că aceeaşi aripă a Al-Qaeda a omorît săptămîna trecută 37 de oameni într-un atac sinucigaş la academia de poliţie din capitala Yemenului. Teroriştii vor continua să fie ofensaţi şi să omoare pînă cînd lumea întreagă va deveni un califat sub legea Şaria. Asta e ideologia care-i mînă în luptă şi, cît timp va exista lumea liberă, teroriştii se vor ofensa.

Blasfemia e o glumă, o mîrlănie, un act de curaj sau un păcat grav, în funcţie de felul fiecăruia de a înţelege lumea şi viaţa. Soluţia nu e s-o aşezăm dincolo de linia roşie a libertăţii de exprimare, ci să construim o societate în care cei care blasfemează în mod provocator şi juvenil nu sînt luaţi în serios. Cel care scrie sau desenează are aceeaşi responsabilitate faţă de societate de care vorbea E.B. White cu o sută de ani în urmă: „De a fi priceput, nu jalnic; sincer, nu fals; vioi, nu plictisitor; corect, nu plin de greşeli. El ar trebui să ridice oamenii, nu să-i tragă în jos.“ Terorismul nu schimbă asta.

Alex Enăşescu este jurnalist şi scrie pe locuricomune.ro.

Foto: wikimedia commons

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.