Povesteam, la începutul lunii august, despre Pancakes & More, despre clătite după rețete americane servite cu o dragoste de bunică de cei de acolo. Apoi am inclus localul în articolul de două săptămîni mai tîrziu, alături de Aria TNB, căci am vorbit despre locuri de poveste din București unde poți să bei un Aperol Spritz cel puțin senzațional. Mi-am dat seama acum că despre Aria TNB nu am vorbit într-un articol dedicat, astfel că disecăm acum ce se întîmplă deasupra Teatrului Național București, mai ales că nivelul entuziasmului meu față de acest restaurant este cel puțin la fel de sus ca Aria.

Aria TNB e o oază de liniște în inima Bucureștiului – așa sună prezentarea lor și aș putea spune la fel, cu mîna pe inimă, dacă aș avea una. Din zgomotul infernal de final de zi lucrătoare am coborât în viermuiala de la metrou la un capăt de linie, am stat ca un pește într-o pungă de plastic pînă la Universitate, unde am coborît într-o continuare a infernului abia menționat: ora 17 în intersecția respectivă e ceva greu de văzut și de suportat. Îmi vine să iau pe tot omul urlător de la volan și să fac cumva, pocnind din degete, să-l trimit fie pe o plajă însorită, cu ceva răcoritor în mînă, fie la munte, între niște brăduți, unde îi poftește inima, numai să nu-i crape de atîția nervi, atîtea claxoane, atîta civilizație care te omoară și te dezumanizează. Nu în această ordine, desigur.

Din coatele primite în coaste la urcarea pe scări pe ieșirea spre teatru nu presimțeam nimic bun, nu bănuiam că urc cîteva etaje și mă găsesc, uimită și fotografiind neîncrezătoare, de parcă aș fi putut surprinde pe cameră liniștea din jur, mă găsesc – spuneam – printre tufe uriașe de lavandă și tot felul de copăcei ce aduc a lămîi, portocali, palmieri. Nu îi pot recunoaște, așa că doar mă bucur de senzația de terasă pe malul mării: muzica e chill out lounge, aici bate vîntul, sus, numai bine ca să te răcorești, chiar și o parte din meniu te poate duce cu gîndul la vacanță.

De fapt, n-am întîlnit loc în București care să îmi inducă atît de puternic starea de vacanță. E deschis de la 18 la 02 în fiecare zi, restaurantul are 600 mp, iar terasa are nu mai puțin de 1.200 mp, loc destul pentru pînă la 600 de persoane – desigur, pentru petreceri și evenimente corporate, că eu aș strînge atîția oameni doar dacă mi i-aș lua pe cei virtuali, de pe Facebook și Instagram, la un pahar, lucru de nepomenit, căci nu aș împărți liniștea de acolo cu prea multă lume. Oricum, e destul de mare spațiul între mese, așa că te poți simți foarte bine singur dacă asta vrei, să nu fii deranjat.

Cum spuneam, chiar și meniul te poartă pe un mal de vacanță, căci ai de ales, printre altele, între tartar de somon, creveți cu citrice și salată de quinoa cu cremă de avocado. Le asortezi cu cocktail-uri, cidru, bere, whiskey, coniac, lichior, ceaiuri, cafele și sucuri acidulate sau nu. De reținut selecția de vinuri – deopotrivă românești și internaționale, din care aș scoate în evidență cîteva dintre preferatele mele: Liliac și Petro Vaselo. Să încercați un Pinot Gris de la Liliac și măcar un Cabernet Sauvignon de la Petro Vaselo. Și musai un Primitivo de Manduria dacă vă e dor de Italia și tot sîntem la vinuri roșii. Să nu uităm nici Aperolul Spritz cu care v-am tot bătut la cap, căci Aperolul face 100 de ani în 2019 și vrem să-i urăm „La mulți ani!“ cu fiecare ocazie, bănuiesc.

Aria TNB e de pozat în lumina apusului, e de savurat în tihnă, deși pare un loc alert, unde să petreci mult pe bani foarte mulți. Nu știu, mie nu îmi pare așa. E un local extrem de plăcut, de prietenos – da, personalul e de luat acasă sau măcar de luat exemplu cînd simți că te-ai enerva vreodată, monumente de calm și amabilitate, tipul de tineri problem-solving oriented.

Și website-ul lor este unul modern, pe care e ușor să găsești orice ai căuta, nu e deloc aglomerat cu informații inutile, e colorat și primitor – la fel ca restaurantul și terasa aferentă de deasupra teatrului. Dincolo de poziționare, priveliște, mîncare și selecție de vinuri bune – sau cu toate acestea împreună –, Aria TNB este o experiență completă și complexă care nu îți poate lipsi din „portofoliul“ de senzații. 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.

Foto: A. Zaharia