(Iar) pe bicicletă

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Spital, în Franţa jpeg

Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată. Locuri, altfel, cît se poate de banale. Cum ar fi de la Sala Polivalentă în sus, spre Orăşelul Copiilor sau spre Mărţişorul lui Arghezi. Pe atunci, asemenea spaţii mi se păreau o altă lume. Chiar aveam vise cu o trapă care se deschidea pe o anumită alee din parc, aproape de o anumită fîntînă, şi prin ea treceai într-un alt univers (ce-i drept, unul în care, printre altele, te întîlneai cu Serena, verişoara Samanthei din Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, idolul meu de atunci).

Cînd „goneam“ (cuvînt nu neapărat adevărat în fapt – pentru că mai mereu am fost destul de prudentă –, ci mai ales în simţiri) pe Pegasul meu, mă simţeam puternică. Nu-i puţin lucru cînd tu te deplasezi cu ceva care merge mai repede decît simplele picioare ale celor din jurul tău. (Doar) din perspectiva asta îi pot înţelege şi pe cei care gonesc (vocabulă folosită adecvat de astă dată) cu motocicletele sau decapotabilele pe şoselele patriei.

Diferenţa e că, în cazul bicicletei, îl vezi mai îndeaproape pe cel pe lîngă care treci, îi vezi figura şi privirea pe care ţi-o aruncă cînd îl depăşeşti: uneori enervată, alteori admirativă (sau, cel puţin, aşa vrei să ţi se pară) şi, în unele cazuri, uimită pur şi simplu. E o formă rudimentară şi facilă şi fără prea mari mustrări de conştiinţă (în cazul în care nu faci victime, nu dai peste cineva) de a te... da mare – pe termen scurt şi cu persoane pe care, în majoritatea cazurilor, nu le mai vezi altădată.

Pe scurt, pînă şi eu, o copilă şi o adolescentă destul de la locul ei (care, de pildă, nu mînca corcoduşe direct din pom fără să le spele în prealabil), aveam scurtele mele momente vane pe... bicicletă.

Acum, la o vîrstă matură, am reluat mersul pe bicicletă. În ciuda inadecvării benzilor, în ciuda numeroaselor borduri şi a îngustimii şi aglomeraţiei unora dintre trasee, m-am ambiţionat, totuşi, să merg.

Întîi am ales zona Bulevardul Unirii – Parcul Tineretului. Am mers pe acolo cîteva duminici bune la rînd. Traseul era posibil, doar o mică porţiune străbătea o zonă, nesemnificativă, de carosabil. În rest, tot înainte pe benzile acreditate...

Numai că peisajul în sine (deşi traseul trece, de pildă, şi pe lîngă proaspăt deschisa Bibliotecă Naţională), în zona asta, nu-mi spunea nimic. Şi cum pentru orice drum, cu oricîtă viteză ai goni, şi fundalul e important, m-am decis să schimb traseul. L-am ales pe cel care merge de la Romană la Victoriei şi de la Victoriei la Aviatorilor şi apoi în Parcul Herăstrău.

Traseu care, ca şi Parcul Tineretului, avea, pentru mine, oarece conotaţii mitologice: pe actualul Lascăr Catargiu, fostul Ana Ipătescu (cu ea ce-or mai fi avut?) mă plimbam, romantic, în perioada liceului. Şi tot pe acolo îşi făceau veacul Arabela, Gogoloi şi Piţa Fetiţa, personajele din poveştile pe care i le spuneam în fiecare seară copilului meu cînd era mic (personaje cărora li se întîmplau chestii fantastice în casele de pe bulevard).

Pe scurt, mi-am luat bicicleta şi am pornit-o pe traseul cel nou. Culmea e că mi-a plăcut (şi îmi mai place) foarte mult: are copaci adevăraţi, umbroşi şi case vechi...

Plăcîndu-mi traseul, am devenit nu doar o biciclistă gata să se dea mare, ci şi una mai grijulie, capabilă nu numai să ferească, de departe, copiii, bătrîni şi alte persoane mai fragile de pe traseu, ba chiar şi să meargă în tăcere pe trotuare în spatele oamenilor, ca să nu-i deranjeze. Am început să-i observ şi pe alţi biciclişti, cu care m-am simţit solidară, chiar dacă ei, probabil, nu mă luau în considerare.

Pe scurt, m-am simţit fericită, într-un soi molcom şi modest, aşa cum, de obicei, nu reuşeam. Am testat şi eu pe pielea mea, de astă dată cu succes, teoriile prin care îţi poate fi bine – miracol! – şi cu puţin.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.