Istoria e cea mai frumoasă poveste?

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Istoria e cea mai frumoasă poveste? jpeg

Dacă ar fi să analizez pe scurt istoria relaţiei pe care am avut-o de-a lungul vieţii cu televizorul, aş clasifica-o drept complicată, instabilă, volatilă, năbădăioasă chiar. „Vîrsta de aur“ ar fi cea din anii ’70, cînd serialele de desene animate mă ţintuiau pur şi simplu în faţa ecranului, într-o stare de euforie şi dependenţă totală.

Dacă ar fi să analizez pe scurt istoria relaţiei pe care am avut-o de-a lungul vieţii cu televizorul, aş clasifica-o drept complicată, instabilă, volatilă, năbădăioasă chiar. „Vîrsta de aur“ ar fi cea din anii ’70, cînd serialele de desene animate Mihaela, Lolek şi Bolek, Calimero, Bălănel şi Miaunel, aventurile lui Pătrăţel, cele cîteva minute de Ciocănitoarea Woody sau Tom şi Jerry de la Album Duminical, sau, puţin mai tîrziu, serialele Ce vrăji a mai facut nevasta mea? (Samantha), Daktari, Mannix, Kojak, Linia maritimă Onedin, Fortsyte Saga şi expediţiile căpitanului Cousteau mă ţintuiau pur şi simplu în faţa ecranului, într-o stare de euforie şi dependenţă totală. A urmat, aşa cum se ştie, epoca întunecată a celor două ore de emisie pe zi, cînd continuarea miraculoasă a Galei desenului animat, programele televiziunii bulgare (cu ale sale ecouri precum... draghi zritili... leka noci detza... cistita nova gudina...) dar şi cele cîteva filme văzute la vecinul de la 5, care avea „video“ (şi nu orice fel, ci recorder, cu care putea înregistra de la bulgari) erau singurele consolări. Desigur, asta cînd nu apăreau imprevizibilele pene de curent.  

A venit apoi entuziasmul din decembrie ’89, cînd, cu priviri exoftalmice, aşteptam dintr-o clipă în alta anunţul oficial al reinstaurării paradisului pe pămînt, entuziasm întrerupt la doar cîteva zile, de mascarada „procesului Ceauşeştilor“, şi apoi nimicit definitiv de evenimentele din ianuarie şi mai-iunie 1990, dar şi de valul de vulgaritate, ipocrizie, cinism şi prost gust agresiv, care, deghizat în „profesionism“, a pus treptat stăpînire pe majoritatea covîrşitoare a posturilor de televiziune, private sau nu, pînă în zilele noastre.

După redescoperirea lecturii ca alternativă a televizorului (fenomen apărut pentru mine în noiembrie 2001, adică la vîrsta de 34 de ani, şi întreţinut, nu fără oarece eforturi, pînă în prezent), relaţia mea cu micul ecran a căpătat un caracter sporadic, distant, plicticos şi într-o oarecare măsură politicos, dar o politeţe stingheră, jenată, ca la reîntîlnirea întîmplătoare cu o fostă iubită pe care ţi-ai propus să o uiţi definitiv. Sigur, mă mai uit la cîte un film (artistic sau documentar), sau la transmisia marilor evenimente sportive, de genul campionatelor mondiale de fotbal sau snooker, ori, mai nou, al meciurilor Simonei Halep, dar exclud cu stoicism emisiunile de ştiri sau dezbaterile de gen „talk-show“ ca sursă serioasă de informaţii. Dacă vreau să mă informez, trag aer în piept şi navighez pe site-urile de ştiri, unde, în plus, acum am şi sunet, şi imagini video. Ceea ce, în fond, face televizorul dispensabil.

Se întîmplă însă ca, luat cu diverse treburi, acasă sau aiurea, să trec pe lîngă un televizor în funcţiune şi adesea să prind, cu colţul ochiului sau doar cu urechea, diverse fragmente care nu mă lasă indiferent. Multe din ele – psihanalizabile. Primul care îmi vine în minte face parte din comentariul în direct al meciului de fotbal Grecia – România: „Este bine că mingea e la noi, pentru că astfel grecii nu pot intra în posesie şi deci nu se pot apropia de poarta noastră...“ (TVR, duminică, 7 septembrie 2014).

Pe altele le-am notat în agendă de-a lungul ultimilor ani şi, deci, sînt în măsură să dau cîteva exemple. Iată-le: „...Sînt români care nu ştiu să se spele pe faţă, domnule, pe faţă şi prin urechi. Iată de ce eu cred că votul în România trebuie să fie obligatoriu!“ (Florin Călinescu, scos din minţi într-un talk-show TV, toamna lui 2008); sau: „Să ştiţi! Clasa politică nu reprezintă România tăcută! Să ştiţi... oamenii obişnuiţi sînt serioşi! Ei se gîndesc numai la familie şi la bani!“ (Tudor Octavian, revoltat, la un talk-show TV, 1 octombrie 2009); sau acest fragment dintr-o discuţie între Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, despre diferenţele dintre cartea clasică şi cartea electronică, în care Liiceanu spune: „E ca şi cum ai înlocui o femeie cu o femeie gonflabilă“, iar Pleşu răspunde, după o scurtă pauză de gîndire: „Nu pot să mă pronunţ, nu am folosit niciodată o femeie gonflabilă“ (TVR, ianuarie 2011); dar mai ales (eu o consider bijuteria coroanei): „...Criza economică vine peste noi cu un minus care ne cuprinde fără voia noastră...“ (Radu Tudor, analist politic, pe un ton grav, cu ochii măriţi, fără să clipescă, Antena 3, martie 2009).

Tot astfel, într-o bună zi, trecînd pe lîngă un televizor, am înregistrat automat următoarele cuvinte: „...Şi pînă data viitoare, nu uitaţi că istoria este cea mai frumoasă poveste!“ Am scuturat din cap şi mi-am văzut de treabă mai departe. Dar după cîteva zile am surprins din nou fragmentul, exact în aceeaşi formulă. „...Şi pînă data viitoare, nu uitaţi că istoria este cea mai frumoasă poveste!“ Am înţeles, în cele din urmă, că este vorba despre formula de încheiere pe care realizatorul o rosteşte, pe un ton triumfător şi cu sentimentul datoriei împlinite, după fiecare episod al emisiunii educative 5 minute de istorie, difuzate (pînă de curînd, nu ştiu dacă şi în prezent) de postul naţional de televiziune. Am început să urmăresc emisiunea şi am surprins astfel un episod în care se vorbea despre morţii de la Canalul Dunăre – Marea Neagră (cu referire specială la intelectualii interbelici care şi-au găsit sfîrşitul acolo), un altul despre victimele de la Casa Poporului, altul despre cele de la metrou, altul despre înăbuşirea revoltei de la Braşov din 1985. Toate încheiate cu aceeaşi formulă: „...Şi pînă data viitoare, nu uitaţi că istoria este cea mai frumoasă poveste!“  

Sigur, înţeleg că există în istorie momente glorioase, înălţătoare, pentru unul sau altul dintre învingători, victorii de răsunet, reîntregiri teritoriale, încoronări salvatoare etc., dar să spui şi să repeţi insistent că istoria e cea mai frumoasă poveste? Aşa, la modul absolut, fără nici un echivoc? Sigur, poţi să spui şi să repeţi asta netulburat, în faţa elevilor sau a studenţilor, care se presupune că sînt interesaţi de domeniu şi care vin cu bună-credinţă la cursuri, convinşi, în inocenţa lor, că fără ceea ce le administrează domn’ profesor, în mod academic, nu vor învăţa niciodată nimic. Însă eu, ca telespectator neutru, cînd aud asemenea sentinţă la postul naţional de televiziune, aş putea să mă întreb, de exemplu: oare ce este frumos în prăbuşirea Imperiului Roman şi instaurarea, odată cu creştinismul (coincidenţă sau nu) a întunericului profund caracteristic Evului Mediu? Dar ce a fost frumos în cei peste 40 de ani de comunism? A fost frumoasă exterminarea a zeci de milioane de nevinovaţi în al Doilea Război Mondial, doar pentru că, pînă la urmă, nazismul a fost învins?

Dar dacă istoria e cea mai frumoasă poveste, atunci ce facem cu Napoleon, care a spus şi a scris: „Istoria e o minciună pe care nimeni nu o contestă“? Sau cu Dimitrie Drăghicescu şi cartea lui Din psiholgia poporului român? Sau cu Cioran – „Oamenii nu îi urmează decît pe cei care le împart iluzii“?  
Dincolo de retorica acestor întrebări, nu aş mai vrea decît să adresez o rugăminte: domnilor profesori, lăsaţi-ne măcar poveştile, că de realitate sîntem sătui! 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.