La boală

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Spital, în Franţa jpeg

Timpul bolii e, evident, altul decît cel cotidian, al rutinei zilnice. Se poate spune că reprezintă cealaltă extremă, în raport cu o axă imaginară, faţă de timpul sărbătorii.

Cînd suferi de o boală, să-i zicem „obişnuită“ (adică nu, Doamne fereşte, mortală sau fără leac), nu mai poţi să te refugiezi în reconfortantele – în suficienţa lor – tabieturi cotidiene. Dacă atunci cînd e o sărbătoare le întrerupi pentru celebrarea acesteia, pentru a te pregăti de bucuria pe care o aştepţi, în cazul bolii – trebuie să te lupţi. E un timp al luptei, în anumite momente o bătălie vajnică, dură, serioasă; în altele, după ce „focul cel mare“ se mai domoleşte, una a aşteptării şi a răbdării: aştepţi să te faci bine, să „ţi se dea voie“ să te reîntorci la activul timp de zi cu zi.

Nu e uşor să supravieţuieşti acestui timp neprietenos. Întîi, trebuie să treci cu bine de perioadele de suferinţă fizică propriu-zisă, în care eşti redus, mai mult sau mai puţin, la stadiul de… trup: te lupţi să-ţi scadă febra, cu durerile de gît, de burtă sau de ce-or mai fi, cu oboseala, cu ameţeala, cu sfîrşeala… N-ai cine ştie ce timp de… suflet; cînd trupul îţi cere atenţie stringent, devine, brusc şi agresiv, personaj principal. Animalizat şi mecanizat, eşti prea ocupat cu propria zacere, ca să mai ai timp de lamentări.

Cînd nu eşti tu cel bolnav, ci doar cel care îl asistă pe acesta, teoretic, e mai uşor. Dar, dacă e vorba de o persoană foarte apropiată, cum ar fi de un copil, e la fel de greu, poate mai greu. Pentru că suferinţa cuiva drag e mai greu de dus decît a ta însuţi: cînd o ai pe a ta, în punctele ei culminante, nu-ţi mai dai seama de ea, nu te mai „ridici deasupra“ ca să evaluezi lucrurile, ţi-o trăieşti şi gata. Cînd e cineva iubit în joc, eşti empatic cu persoana respectivă, aşa că, în felul tău, suferi odată cu ea.

Ce e mai neplăcut atunci cînd te afli în această postură e neputinţa. Neputinţa ta, dacă nu ca observator, măcar ca îngrijitor, de a accelera mersul vindecării. Sigur că dacă faci un ceai, storci o lămîie sau eşti atent ca medicamentele să fie luate la timp, ai o contribuţie concretă.

Dar nu e suficient. Cu toată contribuţia ta cu tot, omului respectiv tot îi mai e rău, febra tot mai creşte, şi sentimentul inutilităţii tale, aşijderea. Treptat, cu cît orele, şi uneori chiar zilele, avansează în cadrul aceluiaşi timp bolnav, neputinţa te face să capeţi atitudini mai înţelepte. Înveţi să ai răbdare, să-ţi creezi o stare anume cu care nu numai să rezişti la situaţie, ci să-i faci şi bine celui bolnav. Te rogi, dacă eşti credincios.

Culmea e că, abia după ce te-ai resemnat, toate „metodele“ tale încep să funcţioneze. Ca şi cum ai fi trecut pragul, ai fi trecut cu bine şi încercarea asta.

După care încep zilele mai bune, în cadrul aceluiaşi timp în paranteză, în standby. Bolnavul nu mai zace continuu, începe să se mişte. Mănîncă. Are chef de poveşti şi jocuri. Timpul bolii îşi permite, cînd iese din zona „roşie“ a pericolului, să intre într-una de intersecţie cu cel al sărbătorii: se creează o rutină care nu mai stă sub semnul suferinţei, ci al timpului liber, al răgazului.

Începe să fie plăcut, boala devine ca o vacanţă, în care oamenii împărtăşesc tabieturi comune, tabieturi neutilitare în sensul cotidian la cuvîntului: îşi permit „luxul“ jocurilor, al adăstării la filme şi seriale, al unor lecturi la care, altădată, nici n-ar fi visat..

Din nefericire, tocmai după ce şi acestea se împămîntenesc, descoperi că, de fapt, boala a trecut. Doctorul ţi-o confirmă, ţi-o confirmă şi starea fostului pacient – care acum nu e numai vioi şi pe picioarele lui, dar s-a întors şi la vechile (mici) tare de comportament, care, desigur, se pierduseră pe undeva la boală…

Şi faza asta trecînd, lucrurile se întorc la normal: normalul cotidianului de multe ori plat, şi repetitiv. Sigur, odată ieşit din lupta cu boala, directă sau aproape directă, nu mai eşti chiar la fel: cumva, eşti îmbogăţit. Dar şi mai tăbăcit, asemenea celor întorşi din încă un război.  

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.