Liber, măcar puțin, la patriotism

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Liber, măcar puțin, la patriotism jpeg

De mică am fost învățată că termenul ăsta de „patriotism“ are ceva nelalocul lui, ostentativ, fals, desuet. Desigur, ne aflam în perioada comunistă, în care, din păcate, chiar avea toate conotațiile astea. În care era folosit în discursuri mincinoase și gonflate menite să acrediteze măgăriile regimului de atunci.

Asta se întîmpla și pentru că la școală eram învățați să folosim în mod automat cuvîntul „patriotism“ în diverse compuneri care făceau, de asemenea, referință la „vitejia de veacuri a poporului român“, care a stat „neclintit ca o stîncă în calea năvălitorilor“. Utilizat obligatoriu în contexte grandilocvente, devenise o vocabulă goală de sens.

Și, totuși, în 1989, cînd lucrurile deveniseră tot mai rele, ne-am trezit, deodată, mai mult decît patrioți. Felul în care oamenii au ieșit la revoluție, au stat în stradă, au luptat și au murit pentru căderea dictaturii și pentru o lume mai liberă, în care, oricît am fi de cîrcotași, acum trăim, a fost o eroică și neașteptată formă de patriotism. Da, știu, cuvîntul „revoluție“ nu e potrivit, a fost lovitură de stat, un complot pus la cale de ceva timp de opozanți ai regimului tot din interior, dar dintr-un eșalon mai îndepărtat… Și totuși, independent de asta, a fost și revoluție: oamenii au ieșit spontan să se revolte împotriva unui regim care devenise insuportabil, și destui și-au dat viața pentru asta.

Ai fi zis că „patriotismul“ a fost reabilitat după momentul 1989. Dar nu s-a întîmplat așa. Au ieșit la iveală, la început de ani ’90, tarele înfiorătoare ale societății românești, precum copiii cu probleme, care prizau aurolac prin canale, adopțiile ilegale, condițiile din spitalele de psihiatrie, orfelinate și aziluri, grozăviile avorturilor ilegale, ororile din închisorile comuniste, turnătoriile… Pe scurt, o imagine care nu ne prea lăsa să fim patrioți. Nu ne permitea să vorbim prea bine despre noi ca neam (deși, oricum, generalizările sînt restrictive și înșelătoare) cînd ne duceam, de pildă, la primele burse post-revoluționare prin Occident. Ne mai salva chestia cu ospialitatea tradițională a poporului român, care, slavă Domnului, chiar era și mai e, sper, valabilă.

Da, a fost Piața Universității, unde am trăit, practic, în aprilie, mai și o parte din iunie 1990. Am trăit și ne-am exorcizat, am alungat, cel puțin la modul simbolic, reziduurile comunismului din noi și din jurul nostru. Înălțător și, iarăși, patriotic ce s-a întîmplat acolo, de n-ar fi fost umbrit de sfîrșitul tragic: venirea minerilor, orchestrați de Puterea de atunci, care au terorizat populația bucureșteană și care i-au bătut crunt pe concetățenii noștri, inclusiv pe cîțiva prieteni și colegi de facultate care au ajuns la spital cu leziuni serioase.

Tot patriotism a fost atunci cînd lumea s-a mobilizat și l-a votat pe Emil Constantinescu, în 1996. Țin minte valul de emoție și entuziasm care a pus stăpînire pe toți cei din jurul meu cînd s-a întîmplat asta. Și cu atît mai mult pe mine, cu cît în anul acela mi se născuse copilul. Și odată cu el părea că începe o lume mai bună, adevărată.

N-a fost decît parțial așa, dar și atunci am trăit sentimentul ăsta pe care nu știu cum altfel să-l numesc decît patriotism. Ca și atunci cînd l-am ales și a ieșit președinte Traian Băsescu, prima dată. De fiecare dată se întrevedea cîte un nou început. De fiecare dată unele lucruri s au făcut, chiar dacă sistemul în întregul lui a rămas bolnav și toxic.

Totuși, mentalitățile, măcar pe alocuri, au început să se schimbe. Dacă nu de la centru, care, în general, a cam rămas putred, măcar de prin diverse părți cîte o scînteie a pătruns și s-a extins pe porțiuni inițial disparate, dar apoi tot mai legate între ele. Au contribuit la asta, din plin, societatea civilă tot mai stăpînă pe ea și contactele cu străinătatea: diverșii bursieri și studenți, dar și mai mult numărul mare de oameni plecați la muncă în alte părți (cu dramele lor familiale adiacente la pachet).

Ceea ce s-a văzut cu precădere la alegerile prezidențiale din 2014, cînd, deși mulți nu se mai așteptau, românii, mulți din străinătate, dar și destui de aici, au votat pentru Klaus Iohannis. Dovedind, iarăși, zic vorbă mare, patriotism. Tot patriotism cred că au dovedit la stupidul referendum inițiat, în octombrie 2018, de Coaliția pentru Familie: cei mai mulți au înțeles că nu e nevoie să se prezinte la vot.

În toată perioada din urmă, din 2017 încoace, am trăit mai intens sentimentul ăsta mai mult decît oriunde la mitingurile din Piața Victoriei. Era ceva acolo, în aer, de cîte ori te duceai, care, pentru mine, rezonează cu ideea de patriotism: un sentiment de solidaritate amestecată cu hotărîre, dar ambele venind firesc, de la sine înțeles, cu bucurie.

Evident că ultima dovadă a existenței acestui concept și sentiment sînt rezultatele referendumului și alegerilor de acum: „românii“ (oricît urăsc substantivele astea colective), cei mai mulți dintre ei, au făcut, pur și simplu, cînd trebuia, ce trebuia.

Foto: Andrei Ivan

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.