Ligia

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Aceleaşi şi mereu altele jpeg

Ligia era colega mea de clasă, începînd din clasa a X-a. Am cunoscut-o, împreună cu 30 şi ceva de fete, cînd m-am mutat la Zoia Kosmodemianskaia de atunci, astăzi Şcoala Centrală.

Primul contact cu „Zoia“ n-a fost deloc unul plăcut ori liniştitor: mi s-a părut un liceu apăsător, plin de reguli stupide, cu mult prea multe fete şi profesori sumbri şi reci. Încet, în ceva timp, mi-am dat seama că, de fapt, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Că nenumăratele persoane de sex feminin care mă înconjurau nu erau neinteresante, în mare parte, şi deloc obişnuite.

Ligia era una dintre fetele interesante din clasă. Pe vremea aceea, poate aş fi zis ciudată; astăzi, spun „cu personalitate“. Ce însemna să fii ciudat, în anii de liceu? Evident, să fii altfel, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Dacă nu dădeai o atenţie excesivă ţinutei şi dacă nu plasai replicile care „se cereau“ în anumite contexte comunitare, erai catalogat drept... din alt film.

Ligia a avut curajul să nu dea prea mulţi bani pe cum se aranja la şcoală, pe cum îi stătea sau cît de scurtă şi de strîmtă îi era uniforma. Şi nici să nu respecte întru totul canonul nefast şi plicitistor al orelor de clasă. Avea curajul să vorbească, în ore, şi despre altceva decît lecţia învăţată, aproximativ papagaliceşte, acasă. Ţin minte că într-o oră ne-a împărtăşit pasiunea ei pentru Frank Sinatra, din care ne-a şi interpretat.

M-am împrietenit încet-încet cu Ligia şi am constatat că făcea parte dintr-un grup de fete mai puţin convenţionale decît altele, care învăţau bine, arătau bine, dar nu puneau mare preţ pe nici una dintre cele două. Aveau încă ceva, dincolo de aparenţele astea necesare, dar stupide. Mi-am dorit să fiu prietenă cu ele, deşi eu aveam o alură mai conformistă... M-am luptat şi am reuşit, ce-i drept, în timp. Ţin minte ce fericită am fost cînd m-au primit alături de ele la cîntat Beatles în curtea şcolii sau balade irlandeze inventate, în Parcul Icoanei.

Ele au rămas, în mare parte, cele mai bune prietene ale mele, din liceu încoace. Prietene de-o viaţă, cu care împărtăşesc – sau cel puţin aşa îmi place să cred – un mod de a gîndi şi de a vedea lucrurile. Mod care a rămas, măcar într-o oarecare măsură, neconvenţional. Şi care spune că există şi alte chestii care contează, dincolo de cariera fabuloasă, iubitul macho sau familia model.

Ligia făcea parte dintre ele. Şi, în ultimul timp, mai ales, eram foarte apropiate. Mergeam des împreună la filme, pentru că ea era una dintre puţinele persoane (în afară de mine...) care aveau o disponibilitate aproape infinită pentru o asemenea ocupaţie. Şi puteam îngurgita orice film, bun sau rău, sau chiar mizerabil: nu degeaba s-a inventat rîsul... Şi rîdea cu mare poftă, imprevizibil, cînd poate tu n-ai fi rîs. Şi rîsul ei era molipsitor.

De ce pun vorbele la trecut? Pentru că Ligia nu mai este, a murit într-un absurd şi incredibil accident la mare. Unul din lucrurile acelea atît de îngrozitoare, încît nu-ţi vine să crezi că s-a petrecut. În amintirea şi spre minimul ei omagiu, redau un fragment dintr-un text interesant – şi relevant pentru o parte a atmosferei de atunci –, pe care l-a scris despre Şcoala Centrală pentru o viitoare carte, pe care n-am apucat s-o terminăm.

La teza de la economie politică, Ligia nu ştia nimic: „N-aveam talent la copiat. (...) Copiatul nu-mi ieşea defel. (...) În cea mai deplină tăcere, cu un aer absent, am început să-mi rup mîneca stîngă de la cămaşă. Toţi ceilalţi colegi scriau de zor. Nimeni nu mi-a aruncat nici măcar o privire. Am continuat să-mi rup mîneca de la cămaşă, mai întîi în fîşii mari, pe urmă am luat fiecare fîşie şi am rupt-o în fîşii mai mici, mai subţiri, tot mai mici şi mai subţiri, pînă cînd am început să destram firicelele din care era ţesută. La sfîrşitul orei, cînd am lăsat foaia mea goală pe catedra profei, peste alte foi scrise de colegii mei, adunasem de pe masa de scris din cabinetul de economie un mic turtoi de firicele albastre. L-am strîns cu o mînă şi l-am băgat în ghiozdan. Cînd am ieşit din cabinet, după dezastruoasa teză, toţi ceilalţi au căscat ochii la mine. Din mîneca stîngă nu mai rămăseseră decît manşeta şi cîteva fire atîrnînde din umăr.“

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.