Pentru un oraş viu

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Pentru un oraş viu jpeg

Nu este o întîmplare că patriile cu bune politici de lucrări publice şi investiţii în construcţii sînt şi producătoare de remarcabilă producţie arhitecturală: pe cernoziomul producţiei medii se nutresc condiţiile de apariţie a capodoperelor. În martie, revista Architecture d’Aujourd’hui 388/2012 (http://www.larchitecturedaujourdhui.fr/en/evenement-aa-aa388.html) a pus un număr de întrebări candidaţilor importanţi la prezidenţiale, cu privire la oraşe, dezvoltarea acestora şi a consemnat răspunsurile; e un document, Hollande poate fi confruntat cu el la vremea cuvenită.

Sîntem şi noi în campanie pentru administraţiile locale. Pe vremuri, ultima dată în 2000, UAR îi invita şi ea la o dezbatere pe candidaţii la Primăria Bucureştilor. De cînd e OAR, teoretic un asemenea program de comunicare cu viitorii potenţiali primari s-ar putea face măcar în locurile unde îşi au sediile filialele. Evident, majoritatea nu va veni la asemenea întîlniri, din motive pe care nu are rost să le mai discutăm aici. Dar OAR ar putea, apoi, anunţa public cine a venit şi cine nu, devenind astfel un actor important în alegerea – sau respingerea – candidaţilor, nu pe criterii politic(ianist)e, ci pe criterii profesionale.

Şi atunci, poate că ar trebui să vedem un document naţional, de principia, pe care arhitecţii le văd implementabile în orice program de administraţie locală, cu variaţiile necesare pentru fiecare localitate – sau, dacă nu se poate atît de specific, măcar pe Bucureşti – separate, oraşe mari, oraşe mici şi comune. Eu sînt doar o persoană privată care, lucrînd ca arhitect şi scriind despre spaţiul public, simte nevoia să anunţe că, da, există soluţii la haos, la neorînduială, la improvizaţie şi la caraghioslîc.

Administraţiile locale, ca reprezentant nemediat al binelui public, sînt şi cele care, lucrînd cu banul tuturora, trebuie să se simtă responsabile a-l investi cu iscusinţă şi numai în lucrări de calitate urbană şi arhitecturală. Acolo unde aşezarea nu este captivă deja grupurilor de interese, investiţia publică este cea care împinge înainte discursul arhitectural.

Disocierea concursului de arhitectură de licitaţia pentru construcţie este un imperativ, dacă e să mobilăm spaţiul public şi cu piese de rezistenţă, nu doar cu rudimentara producţie a aproape întregii epoci de după 1989. S-a făcut deja pentru Piaţa Universităţii, la Bucureşti. Trebuie pus în practică proiectul cîştigător. Trebuie generalizată formula, pentru ca şi arhitecţii să iasă din autoimpusa suficienţă cu care tratează concursurile ca fiind cîştigate dinainte. Nu că n-ar avea motive să fie sceptici. Dar mare parte din acest comportament cinic se datorează faptului că mulţi practică ei înşişi forma de corupţie numită încredinţare directă.

Ce ar mai fi de cerut, aşadar, viitorilor primari? Concursuri de arhitectură pentru orice investiţie publică oriunde situată în oraş şi, în centrul oraşelor, şi pentru orice clădire privată peste 150-200 mp construiţi desfăşuraţi. Nu trebuie să fie doar clădire, şi podurile se proiectează de către arhitecţi. Aceştia au uitat că lucrările de artă nu sînt apanajul inginerilor. Dacă nu au privit recent reviste de arhitectură, să citească barem însărcinările trasate breslei de către unul, Vitruvius.

Apoi: 2%, dacă nu 4% din orice investiţie publică în construcţii (şi din orice investiţie peste 200 mpcd în centrul oraşelor) trebuie să se regăsească în lucrări de artă publică aferente edificiului şi/sau în mobilier urban public. Suma se calculează la autorizare şi se depune într-un cont separat, la dispoziţia Primăriei de sector. Alegerea artiştilor se face de asemenea prin concurs, din juriul căruia obligatoriu va face parte şi reprezentantul beneficiarului, cu drept de veto. Sîntem, şi pe bună dreptate, preocupaţi de dispariţia clădirilor istorice, dar nu facem absolut nimic pentru a provoca, măcar statistic, şansele de apariţie a viitoarelor monumente ale urbelor noastre.

Sau, pentru Bucureşti cel puţin, se poate face un nou regulament de proiectare, că tot sîntem preocupaţi de faptul că dispar suprafeţe verzi (de regulă, sînt maidane, că nimeni nu iese să le îngrijească: nici cine le are în grijă, nici cine se leagă cu lanţurile de Parlament de grija lor): toată suprafaţa ocupată la sol de clădiri noi să se regăsească la final ca grădină vertical viabilă, pe faţadă, sau ca terasă înverzită. Suprafaţa verde a clădirii se deduce din suprafaţa taxabilă, suma recuperată servind întreţinerii grădinii.
Neîntreţinerea grădinii se amendează.

Sau, pentru că tot nu se mai fac locuinţe sociale, se poate trece la mansardarea blocurilor construite după 1977 cu locuinţe ieftine pentru tineri. La Sibiu s-a făcut acest lucru, nu înţeleg de ce asociaţiile de condominii nu au pornit şi la Bucureşti din proprie iniţiativă, dar la blocurile construite după 1977 se poate mansarda fără problemă orice terasă (dacă nu se alege varianta anterioară, desigur).

Sau, se poate amenda legea, pentru a impune o scutire de taxa de proprietate pe 10 ani şi împrumuturi fără dobîndă pentru proprietarii de clădiri monumente istorice care le restaurează după proiecte autorizate. Scutirea de taxe şi împrumuturile preferenţiale se adresează exclusiv recuperării clădirilor listate, nu şi celor noi, adăugate sau coexistente pe acelaşi amplasament. Desigur, primăriile, dacă tot termoizolează populist (adică fără costuri către proprietari; de ce?) faţadele de blocuri, în moduri uneori catastrofale estetic, pot liniştit prelua şi renovarea faţadelor clădirilor istorice. Astfel, s-ar intra în parteneriate public-private cu proprietarii, uşurîndu-le acestora sarcina întreţinerii, care le revine exclusiv, conform unei legi recente (şi aiuritoare). Altfel, e foarte curios de ce primari care se băteau să salveze monumente din colţii rechinilor imobiliari au reuşit, în ultimii patru ani, de cînd rechinii stau la fundul apei, să salveze doar buzunarele celor de la blocuri acum, în vreme ce clădirile de patrimoniu continuă să se ruineze, la umbra blocurilor în floare.

În Bucureşti trebuie făcute pe conturul inelului central garaje subterane park&ride, în parteneriat public-privat. În costul parcării intră şi abonament pe transportul în comun în zona centrală, pe o zi. Suprafaţa minimă construibilă în Bucureşti trebuie să rămînă de 250 mp, datorită moştenirilor de suprafeţe mici, pe care se poate construi o locuinţă personală. Altfel vom avea în centru doar zgîrie-nori şi, ca în oraşele americane acum cîteva decenii, centrul va fi o zonă de speriat turiştii, puţini, seara. Ca să fie viu, într-un centru trebuie să se locuiască. Dacă tot invocăm zona Buzeşti, uitaţi-vă cum stă la pîndă oraşul cel nou, de multinaţionale, ca să fagociteze ce a mai rămas din oraşul viu. Evident, demolarea e de partea oraşului multinaţionalelor, ca şi primarul actual, ca şi primarul anterior şi ca şi toţi cei care se perindă şi, elite prădătoare, se simt obligate să se comporte dinaintea investitorilor ca parteneri de afaceri, nu ca reprezentanţi ai binelui public, ai locuitorilor oraşului.

Sarcina de a desfiinţa Municipiul Bucureşti (adică organizarea comunistă a urbei în sectoare-felie de tort, în care centrul este împărţit, ca prada după vînătoare, între hălcile de periferie care sînt sectoarele actuale) rămîne, după ce ni s-au fluturat pe la nas proiecte de legi despre care, apoi, nu am mai aflat nimic. Organizarea teritorială într-o zonă centrală plus comune urbane (districte cu graniţe naturale), acestea toate cu un singur primar şi manageri de zonă, plus o zonă metropolitană de comune suburbane, care să poată aplica politici de taxe (sau reduceri de taxe) proprii. Zona metropolitană Bucureşti care să fie condusă de un guvernator sau prefect cu rang de ministru, include zona centrală (în interiorul inelului perimetral), comunele urbane şi comunele suburbane. 

Augustin Ioan este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Foto: L. Muntean

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.