Petit salé cu linte divin
„Nu vrei să mai schimbăm cîrciuma?“ – îl întreb. Privirea lui Albert se făcu şi mai albastră: „Doar nu credeai că o să mă mulţumesc cu sandvişul ăsta! Hai la Chez Marcel, sînt cu maşina.“ Cu o tartă de Creuse cu cartofi în faţă am început să mă destind. Patronii bistroului mă cunoşteau, la fel cum îi cunoşteau pe toţi jurnaliştii. „Albert, fac cinste cu tarta asta.“ „Crezi că scapi aşa uşor? – spuse el cu gura plină – „Ai să vezi, petit salé cu linte e divin!“. Şi-a rostogolit ochii hulpavi şi i-a făcut patronului un semn. Acesta, un ţărănoi abţiguit, care abia se mai ţinea pe picioare, a pornit legănîndu-se spre noi, cu cîte un blid în fiecare mînă. M-am temut o clipă pentru pantalonii mei, dar lintea a ajuns, totuşi, pe masă. Era într-adevăr delicioasă. Albert a comandat un roşu de Valençay şi un trascău stîngist, foarte la modă pe atunci…
Desăraţi în apă 1,5 kg de petit salé (garf sărat). Puneţi carnea la fiert, într-o oală mare cu apă rece. Adăugaţi 2 morcovi, 2 cepe – una împănată cu 3 cuişoare, o ramură de cimbru uscat, o frunză de dafin, 2 căţei de usturoi şi cîteva boabe de piper. Acoperiţi cu un capac şi lăsaţi să fiarbă în clocote mici o oră şi un sfert. Scoateţi apoi carnea din oală şi dizolvaţi în supă un polonic de bulion. Tăiaţi garful în felii şi puneţi-le înapoi în oală, să se păstreze calde.
Între timp, spălaţi 350 gr de linte verde de Puy, tocaţi o jumătate de legătură de pătrunjel, tăiaţi o ceapă mare în cubuleţe, 2 morcovi mici, în rondele şi zdrobiţi un căţel de usturoi. Puneţi lintea şi morcovii în 2 litri de apă sărată, rece şi lăsaţi să fiarbă lent 30-50 de minute, pînă cînd lintea e fragedă. Scurgeţi-o cînd e gata. Rumeniţi ceapa şi usturoiul într-o soteuză, în 50 gr de unt, timp de 5 minute. Adăugaţi lintea, pătrunjelul şi piperaţi. Amestecaţi delicat cîteva minute. Puneţi lintea în mijlocul unui platou, carnea de jur împrejur şi mîncaţi-o fierbinte.
Naratorul şi protagonistul romanului Comme de la peste (1992), al lui Pierre Léon, e „reporterul cel mai laş din Paris, cel mai homo, cel mai poltron, cel mai dulce din lume, bine ancorat în rubrica sa muzicală“, care se trezeşte într-o bună dimineaţă mahmur, cu mătuşa sa Vitamine înjunghiată pe covor.
