Petreceri în familie

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Acum cîteva zile am fost la o petrecere, de familie, care, în sfîrşit, mi-a reabilitat concepţia asupra acestui fel de celebrări în general: un party de Sfinţii Mihail şi Gavril în care, în primul rînd, toată lumea era foarte civilizată.

Ce mare lucru, veţi spune, şi pe bună dreptate, ca o petrecere să fie civilizată? Din ce familie grobiană trebuie să provii ca să te mire un asemenea lucru subînţeles? 

Mă miră, deşi familia mea nu e chiar grobiană. Dar, de cînd mă ştiu, toate adunările noastre familiale s-au desfăşurat, în primul rînd, în spaţii meschine: în cîte-o sufragerie de bloc unde lucrurile erau destul de înghesuite şi oamenii aşijderea. 

Atît de înghesuite încît mi s-a imprimat, aproape pentru totdeauna, ideea că te simţi confortabil şi protejat doar într-un loc strîmt, în care vecinul de scaun îţi suflă-n ceafă. Spaţiile mai largi mi-au dat, pînă la o vîrstă, fiori de-a dreptul. Cînd a fost vorba să ne mutăm în casa unei prietene care rămăsese de tot în străinătate, prin anii ’80, am refuzat în momentul în care am văzut-o: era veche, spaţioasă, aranjată elegant, cu mobilă stil... Ţin minte cît de tare m-am bucurat cînd, într-o zi, ne-am dus la respectiva adresă şi am găsit locuinţa sigilată (locatara plecînd, statul comunist şi-o luase înapoi). Aşa că a trebuit să ne întoarcem în apartamentul nostru de două camere din Şos. Giurgiului, în care lucrurile aproape stăteau să cadă pe noi. 

În al doilea rînd, la aceleaşi sărbătoriri, membrii familiei mele, extinse (adică plus bunici şi un unchi), nu se sfiau să-şi susţină, vehement, punctele de vedere divergente. În stilul filmelor italiene cu Ana Magnani, aş spune, mergînd tot pe firul unor amintiri de atunci. Susţinerea pînă în pînzele albe a părerilor contrarii nu ducea la destructurarea familiei, ci doar la meciuri verbale mai pasionale şi pe tonalităţi mai stridente. 

Efectul asupra mea a fost, iarăşi, asemănător celui al spaţiilor restrînse: mi s-a părut că aşa e normal, că oamenii, în totalitatea lor (!), sînt mai iuţi din fire. Şi că vorbele nu fac rău, chiar cînd nu sînt prea politicoase: ele zboară, ca-n maxima latinească (verba volant...), şi cei care le-au aruncat (cel puţin în cazul „clanului“ meu...) se împacă. 

Odată cu trecerea timpului, şi a copilăriei, petrecerile de familie au devenit mai liniştite; dar au rămas la fel de înghesuite. În ţinute la fel de casual, cu aceeaşi aură de „noi şi-ai noştri“ în jurul lor. Mulţi oameni aşezaţi pe scaune sau canapele, discutînd, cu pahare în mînă. Veseli, în general. Dar neceremonioşi. Am iubit şi continui să iubesc lipsa de ceremonie, şi de fast, familiarul afectiv cu tot ce implică el. Doar că, uneori, probabil şi sub efectul produselor culturii populare pe care, teoretic, le studiez (dar, de fapt, le şi consum) simţeam uneori şi nevoia de alt tip de sărbătorire. Una cu puţin... glamour, în care lumea să arate bine, sau măcar să se joace de-a asta, temporar şi asumat. Mereu am fost, programatic, mai presus de micile detalii vane lumeşti, alegînd calea, să-i zicem, „metapetrecerii“. Urmînd o logică de genul: eleganţa şi fastul nu contează, convenţiile trebuie eludate. 

Recent însă, am fost la o petrecere, de familie şi nu numai, într-un spaţiu generos şi elegant amenajat. În care toţi cei invitaţi aveam loc nu numai să stăm pe scaune şi să discutăm, ci chiar să ne mişcăm. Unde invitaţii au putut veni în haine de gală, care altădată mi s-ar fi părut derizorii, dar acum (să fie de vină şi vîrsta...) le-am găsit cît se poate de potrivite. (O doamnă în rochie neagră şi lungă de catifea sau un domn într-un costum impecabil nu mi s-au mai părut, neapărat, extratereştri.) În care nu am mai ridicat tonul unii la alţii, ci ne-am vorbit destul de suav... 

Culmea e că nu m-am plictisit deloc. Mi-am dat seama că se poate şi aşa, şi că un tip de sărbătorire nu-l exclude pe celălalt, fiind posibile ambele variante. Şi că epoca în care am trăit o parte din viaţă ne-a creat prejudecăţi de care cu greu ne dăm seama...

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.