Poate democrația directă să înfrîngă populismul?

Jan-Werner MUELLER
Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
Chestiunea imigrației – capcana lui Trump jpeg

După cele două catastrofe din 2016 – referendumul Brexit din Marea Britanie și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA – s-au răspîndit o undă de teamă cu privire la o „tendință globală“ spre populism și o îngrijorare față de neajunsurile așa-numitei democrații directe. În Marea Britanie, electoratului i s-a cerut să răspundă la o întrebare excesiv simplificată despre „a rămîne sau nu“ (în UE); în SUA, primarele prezidențiale ale Partidului Republican din 2016 au fost lăsate pe mîna unor votanți iresponsabili și a unor activiști radicali. De atunci, anumite voci au cerut reactivarea gatekeeper-ilor (autorități care filtrează/selectează informațiile), ceea ce e un mod politicos de a spune că masele needucate trebuie ținute cît mai departe de procesul luării deciziilor politice.

Și totuși, acest impuls liberal reflectă o înțelegere greșită a istoriei recente: nu masele, ci elitele au făcut ca Brexit și Trump să fie posibile. Mai mult, un dispreț elitist neobrăzat față de democrația directă nu doar confirmă retorica populistă, dar ignoră faptul că referendumurile pot fi arme foarte eficiente împotriva populismului.

Victoria lui Trump și a unor agitatori Brexit de teapa lui Nigel Farage nu se datorează unor vicii fundamentale ale democrației directe, ci, mai degrabă, elitelor care au acceptat să colaboreze cu ei. Chiar dacă liderii britanici conservatori au strîmbat la început din nas, mulți dintre ei au considerat, în cele din urmă, că argumentele pro-Brexit ale lui Farage sînt pertinente, la fel cum establishment-ul Partidului Republican i-a acordat lui Trump un imprimatur oficial. E adevărat, milioane de alegători britanici au votat „Leave“ și alte milioane de americani au votat pentru un candidat prezidențial în mod evident necalificat. Dar asta s-a întîmplat, în bună măsură, deoarece personaje familiare, precum Boris Johnson și Newt Gingrich, fostul președinte al Camerei Reprezentanților SUA, i-au asigurat că fac o alegere bună.

Mai mult, elitele partidelor nu numai că le-au dat populiștilor „avizul de funcționare“. Ele și-au declinat totodată responsabilitatea de a formula platforme politice coerente. Referendumul Brexit a fost rezultatul direct al incapacității liderilor Tory de a lua o decizie colectivă și angajantă cu privire la apartenența la UE. Iar Partidul Republican din SUA a delegat efectiv procesul de selectare a propriilor candidați unor posturi private de televiziune prin cablu, cu rating-ul ca unic scop.

Și totuși, nu au liberalii dreptate, atunci cînd invocă o legătură mai profundă între populism și democrația directă? De obicei, politicienii populiști încearcă să stabilească o conexiune directă cu populația, eliminînd din ecuație partidele politice tradiționale și, pe cît posibil, jurnaliștii profesioniști. Un personaj ca Beppe Grillo, fondatorul Mișcării Cinci Stele din Italia, îi critică invariabil, din aceeași suflare, atît pe politicienii din establishment, cît și media tradițională. Toți populiștii pretind că ar fi unicii cunoscători ai „poporului real“ și ai dorințelor acestuia, și se angajează să îi servească drept „voce“.

Aceste declarații sînt pur teoretice: atît „poporul“, cît și „vocea“ sînt simple construcții simbolice. În realitate, nimeni, cu excepția populistului, nu ajunge să vorbească. Un referendum are, în acest context, o semnificație aparte pentru populiști: odată construită sintagma „poporul real“, răspunsul la orice întrebare legată de dorința populară este dinainte știut. Astfel, pentru populiști, rolul „poporului“ este unul complet pasiv. El nu trebuie decît să bifeze căsuța corespunzătoare pentru a confirma ceea ce populiștii deja au spus.

Dar asta nu este decît una dintre accep-țiunile democrației populare. O altă abordare vede în referendum o etapă a unui proces de deliberare mai vast și, mai ales, deschis, în care cetățenii evaluează diferitele afirmații – cu dovezi pro și contra – înainte de a lua, în cele din urmă, o decizie. Decît să le cîntăm în strună populiștilor și să recurgem din nou la gatekeeper-i, ar trebui să ne întrebăm ce s-ar putea face pentru ca referendumurile să-și îndeplinească adevărata lor menire democratică.

Desigur, s-ar putea spune că răul e deja făcut, cel puțin în țări ca Ungaria, Turcia și Polonia, unde populiștii s-au folosit de alegeri și, adesea, de „consultări naționale“ manipulatoare în cel mai înalt grad, pentru a-și consolida puterea. Pot fi regimurile populist-autoritare retransformate în democrații autentice? – e o întrebare cu care sociologii abia au început să se confrunte. Avem nevoie de noi strategii pentru a combate ceea ce a fost numit fie „eroziune democratică“, fie „regres constituțional“ sau „autocratizare“.

O idee ar fi să ne concentrăm asupra faptului că multe guverne populist-autoritare profită de pe urma unei opoziții foarte divizate – rezultatul, adesea, al unei manevre intenționate a populiștilor. Unei opoziții divizate îi e mai greu să formeze coaliții și să aleagă candidatul optim capabil să-i înfrunte pe populiștii hîrșiți (deoarece fiecare partid vrea să aibă propriul campion în competiție). Să ne uităm la discuțiile febrile din preajma alegerilor parlamentare din Ungaria, în 2018. După ce au dezbătut oportunitatea – sau posibilitatea – alianței partidului de extremă dreaptă Jobbik cu stînga liberală, partidele din opoziție au rămas, în mare, separate, iar alianța Fidesz-KDNP a prim-ministrului Viktor Orbán a cîștigat 133 din cele 199 de locuri din Parlament.

Inutil să mai spunem, formarea unei coaliții între stînga și extrema dreaptă este cît se poate de problematică. Și, o altă problemă, chiar dacă alegătorii își doresc o schimbare a guvernării, s-ar putea ca ei să ezite să recurgă la un vot tactic, care riscă să ducă la un rezultat la fel de prost sau chiar mai rău. De aceea, nu e ușor să le reproșăm liberalilor maghiari refuzul de a vota cu un candidat Jobbik.

Referendumurile oferă o cale de ieșire din această dilemă, datorită structurii lor binare. Chiar dacă, adesea, ele duc la coaliții neobișnuite, acest fapt e lipsit de importanță pentru alegătorul individual. Odată ce referendumul s-a încheiat, scopul coaliției a fost atins. Mai mult de atît, referendumurile pot fi organizate în așa fel încît să releve lipsa de popularitate a unui guvern populist, subminînd astfel pretenția sa de a reprezenta voința populară.

Înțelegînd potențialul cu adevărat democratic al referendumurilor, anumite guverne populist-autoritare – în Ungaria, bunăoară – au făcut ca inițiativele ascendente autentice să fie mai dificile. Poate părea contraintuitiv, dar democrația directă ar putea funcționa împotriva populismului. Nu se poate garanta că o astfel de strategie va reuși indiferent de context, dar e mai bine să încercăm decît să așteptăm ca gatekeeper-ii să ne salveze. 

Jan-Werner Mueller este profesor de Politică la Universitatea Princeton și autor al volumului în curs de apariție Democracy Rules. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.