Podu înalt

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Ştim cu toţii de Bătălia de la Podu Înalt: un alt nume pentru Bătălia de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, între armatele aliate creştine sub comanda lui Ştefan cel Mare şi oastea otomană sub conducerea lui Suleiman Paşa. Una dintre victoriile vestite ale românilor – stînci în calea otomanilor năvălitori –, cîştigată nu oricum, ci prin strategii viclean-inteligente asociate cu folosirea abilă a mediului înconjurător (terenul mlăştinos) şi a condiţiilor atmosferice (ceaţa).

Dar nu despre bătălia aceasta urmează să scriu. E ceea ce în unele manuale de jurnalism se cheamă un fals intro. Voi scrie, de fapt, despre un pod înalt la propriu. Înalt, bălăngănitor şi ruginit. Un pod peste Motru, pe care a trebuit să îl trec pentru a ajunge la nişte terenuri de familie primite moştenire. Pod care mi-a amintit nu numai de Podu Înalt al lui Ştefan, ci şi de toate cîntecelele copilăriei legate de poduri, gen „London Bridge“ şi „Sur le pont d’Avignon“, precum şi de problema cu trecerea podului atunci cînd ai o capră, o varză şi un lup.  De ce toate acestea? Dintr-un motiv simplu: pentru că mi-a fost frică pe respectivul pod. Psihanalitic, veţi spune, podul fiind un spaţiu de trecere, un teritoriu unde lucruri imprevizibile ţi se pot întîmpla, posibil fără întoarcere... Pentru că pînă şi un cîntecel destinat copiilor ca „London Bridge“ se referă la prăbuşirea unui pod – vechiul pod al Londrei (care măcar este înlocuit cu altul mai trainic, ca şi în „Podul de piatră“, varianta neaoşă).

Mie, una, mi-a fost însă frică, la propriu. Pentru că podul era destul de înalt (Motrul, am aflat, creşte considerabil cînd plouă, şi au fost inundaţii serioase în zonă) şi de nesigur. Se mişca aproape de cîte ori păşeai pe el, mai ales dacă venea şi altcineva în spatele tău. Nu era foarte îngust, iar pe margini se aflau nişte cabluri din sîrmă, împletite, de care te puteai ţine. Teoretic. Practic, pentru oamenii un pic mai înalţi, acestea erau mult prea joase: în aşa fel încît, ca să se simtă în siguranţă, trebuiau să meargă uşor cocoşaţi. Lucru cu atît mai neplăcut cu cît cablul de pe margine, de care trebuia să te ţii, ca să ai o oarecare senzaţie de siguranţă, era ruginit (şi nu ştiai dacă te vei trezi sau nu cu un tetanos...). 

Am trecut „Podu Înalt“, în varianta Motru. Cu spaime şi ezitări. Nu am avut încotro, pentru că am aflat că era singura cale de acces spre „moşia“ de familie (mai exista o cale, dar foarte îndepărtată şi înnoroiată). Abia după ce l-am trecut, l-am întrebat pe singurul locuitor al zonei, pe care îl cunoşteam, de ce nu înlocuiesc podul cu un altul mai sigur. Nu mai ţin minte exact toată argumentaţia lui. Ideea, însă, era una singură: nu se poate. Era ceva legat şi de Primărie, şi de fonduri, inclusiv europene, şi de aprobări (avînd în vedere că zona, din cîte am înţeles, ţinea de Strehaia, care e oraş, şi oraşele au mai puţine avantaje decît comunele). 

Din vorbă în vorbă, aflu că, mai demult, o femeie a căzut de pe podul în cauză şi a murit. Nu-i vorbă, era mai în vîrstă (bătrînă de-a dreptul) şi luase ceva la bord înainte... Pînă la urmă, din ce povesteşte omul nostru, reiese că moarta a fost de vină. Cert e că, după ce aceasta a murit, podul tot acelaşi a rămas. 

Pămînturile pe care le-am vizitat au fost în spiritul podului: erau frumose, şi verzi, şi multe, aparent. De fapt, era un teren adeseori inundabil, pe care Primăria îl repartizase celor care nu au fost de faţă şi nu au ştiut ce să ceară la împărţeală. Practic, inutilizabil.

Spiritul despre care vorbeam că „plutea“ prin Strehaia era prezent şi aici: unul al inerţiei şi al cercurilor vicioase („...din această dilemă nu putem ieşi...“), ironic-opus măreţelor fapte de arme ale trecutului. Pe scurt, nimic nu se putea schimba sau îmbunătăţi în zonă, dintr-un motiv sau altul, real sau imaginar. Ne-am întors fără concluzii, dar şi fără speranţe, pe acelaşi pod: e drept ceva mai repede – acum prinseserăm şpilul, şi vroiam să ne vedem mai degrabă trecuţi înapoi, pe lumea cunoscută.  

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.