Prima zi de școală

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Prima zi de școală jpeg

În anul 1987 avem 18 ani, abia terminasem liceul pedagogic şi primisem repartiție la o școală din Ploieşti. O școală mică, de periferia săracă a orașului, despărțită de centrul lui de multe stații de autobuz și de o cale ferată spre Moldova și Constanța. Majoritatea adulților din cartier munceau, în condiții oribile, la fosta Uzină „1 Mai“, supradimensionată și falimentară. Oameni cuviincioși, generoși, harnici, care-și scoteau șapca sau pălăria atunci cînd intrau în școală, după ce își curățau noroiul de pe tălpi pe grătarul din fața ușii. Învățătoarele și profesoarele pe care le-am găsit în cancelarie păreau de o eternitate angajate acolo: cunoșteau fiecare familie din cartier, le fuseseră dascăli două sau chiar trei generații, le știau biografiile, necazurile, bucuriile. Oamenii, foști elevi sau nu, părinți sau nu, veneau la școală cu diverse probleme, de la sfaturi pentru copii și viitorul lor, pînă la „consiliere de cuplu“, descifrarea actelor venite de la primărie sau a rețetelor medicale, arbitraj în conflictele dintre vecini etc. Am trăit și văzut, în scurta mea carieră de învățătoare, destul cît să știu că mare parte din ce sînt azi s-a născut în acele vremuri în care nu-mi imaginam rostul în altă parte decît în acel cartier: am văzut copii care traversau iarna cu picioarele goale în bocanci legați cu bandă de magnetofon, familii numeroase care își duceau traiul în două-trei camere din chirpici, dar în care fiecare metru pătrat era bine chivernisit și bine curățat; mă minunam în fiecare dimineață de uniformele apretate și de hăinuțele curate, știind bine că pentru asta era nevoie de zeci de oale de apă încălzită și de ore bune de spălat în copaie, pe frig sau pe caniculă. Familiile mai înstărite aruncau un gînd și o privire protectoare asupra celor nevoiașe, alături de o farfurie cu mîncare, un pulover sau o geacă. Am văzut copii săraci, înfometați, bătuți, neglijați, fugiți de acasă. Am văzut și copii fericiți, pentru care ulițele carierului și curtea largă a școlii, o minge roasă de fotbal și cîteva cuburi de lemn păreau surse inepuizabile de bucurie. Și părinți care sperau ca mica școală de cartier să îi ajute pe fiii și fiicele lor să „traverseze“ definitiv calea ferată înspre un loc mai bun, din inima orașului.

Acolo m-am întîlnit pentru prima oară cu responsabilitatea copleșitoare care vine la pachet cu titlul de dascăl. Știu exact momentul: prima ședință cu părinții, un dezastru total. Venisem cu lecțiile de pe băncile liceului bine învățate, dar total inutile în fața unor oameni care așteptau de la mine mai mult decît sarcini, critici, rețete. Îi văd și acum, așezați în băncile jerpelite, mulți dintre ei veniți direct de la uzină, îmbrăcați în salopete, obosiți și cu frunțile încrețite, iritați de reproșurile mele: copiii lor nu au caiete, nu au stilouri, nu au cerneală, paginile sînt pătate, nu-și fac temele, nu își învață poezia, nu știu rîurile, nu știu fauna și flora, nu știu munții etc. Cînd am terminat, au plecat tăcuți, fără să pună vreo întrebare, fără să ceară vreo explicație, fără să mă contrazică. Am pornit spre casă gîndindu-mă, pentru prima oară, dacă mi-am ales bine meseria. Știam bine să predau alfabetul, înmulțirea și împărțirea. Nu știam însă să gestionez, să includ în planurile mele de lecții biografii, vieți, destine.

În toți anii care au urmat n-am făcut altceva decît să încerc să micșorez distanța care se născuse între mine și cartier odată cu acea primă ședință. Să îi fac să mă creadă, părinți și copii, că sîntem de aceeași parte a liniei ferate care ne despărțea de oraș.

În ultima mea zi petrecută acolo, am primit cel mai frumos cadou din viața mea: cîțiva școlari mi-au cumpărat, din banii lor de buzunar, un pachet de țigări Winchester, patru pliculețe de nes, o pungă de pufuleți și o sticlă de cola. Mi-am făcut o cafea, mi-am aprins o țigară, am pus punga de pufuleți la mijlocul mesei în cancelarie, le-am împărțit sucul, m-au întrebat dacă am să-i uit și ne-am luat la revedere. 

Maria Iordănescu este psiholog.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.