Prima zi în India cea incredibilă

20 noiembrie 2013
Prima zi în India cea incredibilă jpeg

În avionul din Dubai spre Jaipur erau aproape numai bărbaţi. În afară de mine, cred că mai erau doar două femei în A 320-ul celor de la Air Arabia, un low cost ce operează zboruri în zonă. Îi văzusem de la check in, muncitori indieni ce lucrau în Dubai care duceau acasă o cantitate impresionantă de bagaje, care i-ar face şi pe cei mai gospodari români care vin din Spania cu autocarul să ridice o sprînceană. Televizoare, canapele, baloţi imenşi înveliţi în plastic, electrocasnice de toate tipurile, sute de plase, multă rafie, mîncare, animale, totul era acolo, împachetat în cele mai neaşteptate forme. În avion, vedeam cum angajaţii aeroportului încearcă să le îndese în cală. Din cînd în cînd, cîte unul ieşea scărpinîndu-se în cap şi ridicînd din umeri, făcînd semn că gata, nu mai e loc. Intrau alţi doi, rearanjau, şi alţi baloţi intrau. Panicată cum sînt de zboruri, o întreb timid pe stewardesă dacă nu cumva depăşim greutatea admisă. Rîde şi îmi spune că aşa e mereu pe zborul de India şi să nu-mi fac griji, totul e calculat la limită. Tot atunci am aflat şi că telefoanele sună bine mersi şi la 1000-2000 m altitudine, minute bune după decolare. Însoţitorilor de bord le-a fost imposibil să-i convingă pe pasagerii indieni să le închidă. Ziceau da, da şi, cum se întorcea stewardesa cu spatele, le deschideau veseli, ca nişte copii fascinaţi de lucrul interzis. La fel cu orice procedură de siguranţă, de la centură la fumat. Nu le păsa. Fericirea lor cea mai mare era să scape de doamna învăţătoare care-i bate la cap.

Am ajuns în Jaipur la 3 dimineaţa, fără nici o rezervare făcută şi fără cash. În faţa aeroportului stăteau pe jos sute de oameni, unul lîngă altul. Unii dormeau, alţii găteau, alţii vorbeau, totul într-un întuneric nefiresc pentru un aeroport. Brrr, am zis şi ne-am întors urgent înăuntru, zicîndu-ne că cel mai sigur e să plecăm dimineaţă. Ce făceau acolo habar n-am, pasageri nu erau sigur, că ar fi intrat în aeroport, dar pentru asta îţi trebuia boarding pass.

A doua zi, după tradiţionalul somn incomod pe scaun, am aflat că nu merge nici un bancomat, iar casele de schimb nu există. Un gardian l-a luat pe prietenul meu, l-a băgat fără nici un control în zona securizată, ca la plimbare, că-şi amintea el că e o casă de schimb acolo. Nu era. L-a sunat apoi pe-un amic de-al lui care-a venit cu o motoretă să-l ducă pe prietenul meu la unul care schimba bani. Cineva care ştie pe cineva care ştie pe altcineva. Clasic. În final, am reuşit să schimbăm mărunţişul rămas din Dubai, prietenul meu n-a dispărut în neantul indian, cum mă temeam, şi am luat o ricşă spre oraş.

Ca de obicei, cînd nu avem nici o rezervare, i-am zis să ne ducă în „City Center“ că de acolo ne descurcăm noi să găsim un hotel. Pînă în India a funcţionat mereu. Atunci am învăţat o lecţie importantă, testată de zeci de ori pe drumurile indiene: niciodată un şofer de ricşă nu te va duce unde vrei tu. Pe noi ne-a dus undeva la semi-periferie, la un magazin părăsit, pe o şosea neasfaltată ce aducea mult cu Africa, dar pe care scria, triumfător, City Center. Nu vă imaginaţi că, dacă le daţi adresa exactă, vă duc acolo. Dau din cap, semn că au înţeles, şi tot undeva la întîmplare, preferabil în cealaltă parte a oraşului, vă lasă. Asta după ce au mers pe contrasens, au pornit ricşa cu ciocanul şi au încercat fără succes să te convingă să te opreşti la un magazin de unde îşi iau ei comision dacă aduc turişti. Soluţia? Urmăriţi traseul pe hartă şi-l bateţi pe umăr pe şofer din două în două minute că a luat-o pe unde nu trebuie.

Cu rucsacii în spate in the middle of nowhere, am pornit în direcţia în care ni se părea că e mai animat, deci duce spre centru. Am ajuns într-o piaţă unde India ne-a lovit frontal. Se tăiau găini în plină stradă, sîngele lor se amesteca natural cu dejecţii umane şi animale, cu munţi de gunoi, resturi de construcţii şi ce-o mai fi fost pe acolo. Convieţuiau laolaltă oameni, capre, elefanţi, găini, maimuţe, într-o aglomeraţie pe care n-aş fi crezut-o vreodată posibilă. În tot haosul de acolo, se gătea şi se vindea mîncare pe stradă, moment în care (printre altele cînd apăreau şobolani la restaurant tocmai cînd terminai felul principal) m-am felicitat pentru vaccinurile făcute. Ba mai mult decît atît, cu o oglindă şi-o foarfecă oricine era frizer în Jaipur. Se tundeau, se bărbiereau, hair styling îşi făceau. Cireaşa de pe acest mare tort indian au fost dentiştii, care operau în plină stradă, cu instrumente în cel mai fericit caz date cu spirt. Dacă mai era spirt.

Aglomeraţie, căldură, mizerie, un haos indescriptibil şi sentimentul că eşti prins într-o mare de oameni, ca un organism viu, ce te devorează încet – aşa mă simţeam în primele ore în Jaipur, cînd tot ce-mi doream era un loc mic unde să nu fie nimeni la mai puţin de un metru de mine şi unde să nu calc în gunoi. Şi nu eram pentru prima oară în Asia şi nici n-am sensibilităţi prea mari.

Cît despre prima noapte în India, la un hotel ce părea decent, nu pot să spun decît că a intrat cineva peste noi în cameră pe la 4 dimineaţa. M-am trezit cînd ieşea. Cînd i-am sunat pe prietenii noştri, un indian şi o româncă ce stăteau de mult timp acolo, ne-au spus liniştiţi să nu ne facem griji, vor doar să fure, că nu o să ne facă nimic şi că să nu sunăm la poliţie decît dacă avem chef să ne pierdem două zile de vacanţă dînd declaraţii. Oricum nu se va întîmpla nimic. Dimineaţa recepţionerul se jura că nu avea nimeni cartela de la uşa noastră şi că, ma friend, n-avea cum să ne intre cineva aşa în cameră.

Se spune că ori iubeşti, ori urăşti India, nu există cale de mijloc. La început am urît-o cu pasiune, apoi am revenit la sentimente ceva mai bune. Dar despre asta cu altă ocazie. 

Cristina Foarfă este editor la bookaholic.ro 

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.