Printre exponate

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Invizibilii jpeg

Îmi plac muzeele. Inutil să zic, probabil, că-mi plac mai cu seamă alea mai mici, mult mai puțin aglomerate, genul de colecții care se adună pentru o scurtă perioadă și se deschid publicului în luni neinteresante de iarnă sau toamnă tîrzie. Muzeele-butic, și nu palatele oficiale. Thyssen Bornemisza, și nu Prado.

Căci, sigur, și eu sînt dintre cei care s-au ridicat pe vîrfuri sau și-au sucit capetele în dorința arzătoare de a prinde puțin din privirea unei Gioconde cît un timbru din spatele unui zid neclintit de samurai îndoiți sub platoșele aparatelor de fotografiat. Și eu sînt dintre cei care au fost mînați în turmă cuminte să zărească din mers tîrșîit o fîșie din cascadele aurii care curg dintr-un Klimt, o jumătate de bucă rubensiană în colaj cu o coamă bălană de cal aflat în alergare, sau doamne și domni țepeni încremeniți în culori afumate, în rame masive, copleșitoare.

Mă simt bine într-un muzeu. Îmi priește spațiul alb, continuu, pajiștile întinse de parchet lucios, șoaptele disparate și dansul tipic de vizitator – un pas în stînga, unul în dreapta, doi în spate. Mă uit nu doar la tablourile și obiectele de acolo, dar și la oamenii care au venit să le vadă, la reacțiile lor. Ei sînt parte din muzeu, sînt exponate umblătoare, așa, ca mine. Cît de neștiutori sîntem cînd ne perindăm prin fața vreunei spanioloaice rigide de pe la o mie patru sute, cu capul pus pe tava rotundă a gulerului imens de dantelă, cățărată sus pe perete, în tabloul ei lucios, pensulat cu minuție pînă la sclipeală! Doamna asta a văzut multe și o să mai vadă: „Hei, nu te apropia atît de mine, roșcatul ăsta a mîncat ceapă. Mda, tura asta de vizitatori e cam șleampătă, ce naiba, au venit direct de la plajă, mă scoate din sărite plescăitul șlapilor. Ia uiteee, anul ăsta s-au mai potolit băieții cu pantalonii ăia căzuți în vine, văd că se poartă din cei strîmți, care se termină abrupt deasupra gleznelor. Doamneee, ce-o avea atîta de privit fata asta mititică, du-te, drăguță, alături, la francezi, acolo decolteuri, volane și destrăbălare de roz și dantele, ce-oi fi găsit în formalismul meu realist împăiat, unde te uiți cu așa osîrdie, mai ai și tenișii rupți, așa veniți la muzeu? Stai, că fata asta o fi citit că în șiragul meu de perle se oglindește, minuscul, restul camerei pe care, altminteri n-o puteți vedea în tablou.“ Și tot așa.

În muzee sînt cupluri în vîrstă, rodate de traiul împreună – ea cu o eșarfă înnodată elegant la gît, el cărunt și relaxat, se țin încă de mînă, front comun în fața modernismelor de pe perete și de aiurea, șopocăie și rîd în fața unui imens colaj făcut din chiloți și portjartiere din mătase pătate de sînge menstrual.

În muzee sînt tineri artiși care notează febril ceva, care se așază în fund într-un colț și trag linii repezite într-un caiet. Stau minute în șir în fața unui Miró, despre care cineva, venit mai tîrziu cu nevastă și copii, o să zică: mare chestie, și un zugrav o făcea mai bine!

În muzee sînt copii plictisiți, foarte plictisiți sau care dorm în cărucioare. Sînt copii care alergă printre picioarele celorlalți, vînați de cîte un părinte exasperat care îi prinde repede de mînă și îi șîșîie. Sînt copii care vor suc, de mîncare și pipi repede. Copii care vor să pună mîna pe telefonul ăla de bachelită al lui Dalí cu un homar în locul receptorului.

Iar din fiecare muzeu eu vreau să fur cîte ceva. Uite, gheata asta scofîlcită a unui Van Gogh din perioada lui cu țărani bolovănoși care sapă la cartofi. Tabloul e foarte mic, pus cumva pe un perete îngust lateral, e pierdut în marea de alte chestii celebre, cum ar fi să-l iau și să fug cu el strîns la piept în alarma țiuitoare care s-ar declanșa probabil imediat, urmărită de o armată de supraveghetori scoși brusc din plictiseală? Aș alerga pe cîmpiile de parchet lucios, mi ar aluneca tenișii pe lemnul ăsta lăcuit, mi-ar vîjîi pe la urechi, în fuga mea dementă, Renașterea, barocul, barocul tîrziu, impresionismele și pointillismele. Eu aș ține strîns la piept gheata aia delabrată, cu șireturile ca niște macaroane fierte și întărite. M-ar da la ziar. Îmi place teribil la muzeu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.