"Privatizarea" învăţămîntului superior?

Cosmin BORZA
Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nenumărate „forme fără fond“ au marcat învăţămîntul românesc în ultimii ani, dar cred că nici o aşa-zisă reformă nu l-a afectat mai grav decît „sistemul Bologna“. Toate ipostazele – elev, student, profesor în preuniversitar, apoi doctorand – din care am relaţionat cu „înnoirile“ sistemului de învăţămînt mi-au confirmat faptul că singura formă profitabilă de poziţionare este „în contra“. Reformele doamnei Andronescu au avut mai ales efecte benigne, deci excesele puteau fi evitate cu destulă uşurinţă, iar ideile domnului Miclea – impuse mult mai totalitar – erau prea evanescent-autiste (v. „învăţămîntul bazat pe competenţe“) pentru a genera o degringoladă de lungă durată. Făcînd slalomuri printre hotărîrile ministeriale fără relevanţă practică, eschivînd aberaţiile programelor şcolare ori ale evaluărilor naţionale, profesorii competenţi şi elevii/studenţii interesaţi reuşeau să îşi construiască zone paradoxale de libertate, în care procesul de învăţămînt avea încă substanţă. Procesul Bologna a subminat, în schimb, într-un timp ireal de scurt, majoritatea concepţiilor valoroase din educaţie. 

Voi încerca să arăt, atît cît am experimentat (în cadrul Facultăţii de Litere), cum se reflectă în practică principiile noului sistem european de educaţie. În primul rînd, „creşterea calităţii educaţiei“ prin reorganizarea ciclurilor de învăţămînt, „facilitarea inserţiei pe piaţa forţei de muncă“: trei ani de licenţă – oricine se pronunţă în favoarea acestei formule este rugat să citească lucrările de final de ciclu ale studenţilor şi să le compare cu cele ale absolvenţilor de patru ani de facultate. Din moment ce admiterea se face pe baza notei de la bacalaureat, de vreme ce literatura nu se mai studiază în liceu nici monografic, nici urmînd principiul istoric, primii doi ani de facultate coincid cu o alfabetizare (iar nu cu o specializare) în domeniu a majorităţii studenţilor. E aproape imposibil ca în anul următor aceştia să realizeze o lucrare de licenţă la standarde fie şi mediocre sau, Doamne fereşte!, să-şi caute un job (în învăţămîntul preuniversitar, de exemplu). Doi ani de masterat sînt consideraţi suficienţi pentru o profesionalizare veritabilă, însă finanţarea infimă impune ca regulă angajarea masterandului. În aceste condiţii, dacă părinţii nu pot susţine încă doi ani de studii, despre cercetare profesionistă, despre educaţie substanţială aproape că nici nu se mai poate vorbi (am citit cu stupefacţie replica rectorului celei mai importante universităţi autohtone care susţinea ideea că „masterul se adresează unor persoane care lucrează deja“). Ca să nu mai spun că trei ani pentru doctorat e o prostie! E nevoie de măcar un an pentru ca proiectul de cercetare să se configureze, redactarea propriu-zisă presupune poate încă un an, deci studiul, aprofundarea etc. sînt limitate la 12 luni. Nu mai pomenesc faptul că o serie de cursuri ale şcolii doctorale trebuie absolvite, că aproape fiecare doctorand e obligat să ţină seminarii, că sarcinile birocratice de catedră sînt obligatorii. Îndemn pentru superficialitate şi nivelare. 

„Promovarea mobilităţii internaţionale“ e o idee excelentă, însă intervine din nou problema financiară. Am beneficiat de o bursă de patru luni (o experienţă cu adevărat esenţială) în perioada stagiului doctoral, iar după plata chiriei şi a cheltuielilor, îmi rămîneau mai puţin de 200 de euro lunar. Xeroxurile şi achiziţionarea de cărţi îmi erau, deci, interzise. Mi se va răspunde, în ton cu moda recentă, că trebuia să-mi caut un job... 

„Centrarea educaţiei pe student“, „impunerea creditelor transferabile“, „diversificarea cursurilor opţionale“, „plasarea studentului în centrul procesului educaţional“ – formula preferată şi atît de valorizată a tuturor reformelor îmi pare şi cea mai malignă pentru sistemul de învăţămînt. 

În condiţiile în care teoriei literaturii i se dedică doar un semestru, cînd estetica devine curs opţional, iar scriitorii canonici trebuie predaţi în două-patru ore, a lăsa exclusiv la latitudinea studentului ce cursuri să urmeze mi se pare absurd. Mai mult, nu cred că sistemul european pe care l-am întîlnit în Italia reprezintă un model de urmat: pe parcursul celor trei ani de facultate, studenţii puteau alege să studieze literatură franceză contemporană într-un semestru, gramatică spaniolă în celălalt, apoi literatură română veche, în următorul an literatură engleză de secol XIX, mai un semestru de istoria literaturii italiene etc. Din toate cîte puţin, nimic substanţial, alfabetizare grăbită în toate, specializare în nimic. 

Faptul că am urmat un masterat a fost, în acel moment, o alegere egoistă, o necesitate de-a dreptul... existenţială. După un an IV extenuant, cu o lucrare de licenţă solicitantă, cu examene de final (în 2005 încă existau şi probe scrise) ce se desfăşurau la începutul lui iulie, mi-era imposibil să mă pregătesc (în doar două săptămîni) pentru un examen de titularizare în preuniversitar. Un masterat era, în consecinţă, salvarea de moment (din semestrul al doilea m-am angajat în preuniversitar). Alegerea sa a depins, în schimb, de pasiune. Trebuia să optez fie pentru masteratul de la comparată, fie pentru cel de la catedra de istoria literaturii. Coerent cu parcursul meu de pînă atunci, am ales – fericit, spun acum – a doua variantă. Mi se pare esenţial ca masteratul să fie din acelaşi domeniu cu cel ales în facultate. Pot exista şi excepţii, dar nu am deloc încredere în calităţile profesionale ale studenţilor ce schimbă complet domeniul, cînd hotărăsc să continue studiile. La cursuri de plăcere poate asista oricine, nu înţeleg de ce şi-ar dori şi diplome, în domenii în care nu îşi asumă un parcurs complet. Chiar şi vecinătăţile se dovedesc dificil de surmontat: cunosc destui comparatişti care se cred mari istorici/teoreticieni literari şi viceversa, însă astfel de cunoştinţe nu mă încîntă, de obicei. 

Nici un sistem de educaţie nu poate garanta crearea elitelor. Poate doar acela care are posibilitatea să „cumpere“ elite. 

Studenţii/cercetătorii/profesorii valoroşi se formează cel mai adesea în marginea sistemului. Talentele deosebite susţinute de profesori providenţiali ori de părinţi culţi se pot dezvolta în orice formulă de educaţie democratică. La şcoala de vară dedicată liceenilor care au terminat clasa a XI-a am întîlnit o elevă din Tecuci care citeşte constant critică şi teorie literară, este foarte interesată de perspectiva lui Gheorghe Crăciun din Aisbergul poeziei moderne, scrie cu pasiune eseuri, proză, poezie, interpretează texte literare cu subtilitate şi fineţe. Săptămîna trecută o elevă din oraşul meu natal (care va începe din toamnă clasa a X-a la singurul liceu din localitate, şi acela coborît, din nevoi de finanţare, la statutul de „industrial“) m-a rugat să îi xeroxez Retorica romanului, Lector in fabula şi Gîndirea romanului, spre a se pregăti pentru olimpiada de anul viitor. Astfel de adolescente pot deveni elitele de mîine. Problema e că actualul sistem de educaţie tinde să îi blocheze pînă şi pe aceşti elevi excepţionali care riscă să nu-şi poată continua formarea în absenţa unor părinţi potenţi financiar. Dincolo de orice reforme, staţia finală a învăţămîntului autohton va fi atinsă în momentul în care şi educaţia se va „privatiza“. Iar sistemul Bologna mă tem că într-acolo conduce.

Cosmin Borza este doctorand la Facultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.