Serbia a adoptat noi reglementări în ceea ce priveşte monopolul statului asupra mass-media. ONG-urile care se ocupă de mass-media au salutat noua legislaţie introdusă la presiunea Bruxelles-ului.
 
Noua legislaţie privind presa, adoptată de curînd de către parlamentul Serbiei ca măsură de urgenţă, asigură un cadru legal propice pentru acest domeniu – sînt de părere asociaţiile media şi majoritatea experţilor din domeniu. 
 
Cu această decizie a luat astfel sfîrşit îndelungata bătălie dusă de către ONG-urile care se ocupă de libertatea presei, ONG-uri sprijinite de Bruxelles şi diferitele guverne ale Serbiei. 
 
Noul cadru legal conţine Legea Informaţiei Publice şi Legea privind Serviciul public. Noile reglementări prevăd ca, de la data de 1 iulie 2015, statul să se retragă de la conducerea şi deţinerea trusturilor media şi să înceteze finanţarea presei din bugetul public. Banii pentru a finanţa posturile naţionale publice (Radioteleviziunea Serbiei, RTS, şi Radioteleviziunea Vojvodina, RTV) vor fi strînşi prin colectarea unor taxe speciale. 
 
Problema care se punea pînă acum se referea la instrumentele pe care statul le folosea pentru a influenţa politica editorială a presei. Asociaţiile care se ocupă de libertatea presei au militat, pe de o parte, pentru reducerea acestei arii de influenţă a statului asupra mass-media, prin îndepărtarea totală a dreptului său de proprietate asupra presei, iar pe de alta, au dorit să introducă mecanisme prin care să transparentizeze resursele investite pentru alcătuirea agendei publice de către primării, municipalitate, autorităţile din provincia autonomă Vojvodina şi ale Republicii Serbia. Cel puţin, în ceea ce priveşte prevederile legale, eforturile au fost răsplătite. 
 
În afara faptului că asociaţiile media s-au unit şi au acţionat împreună, o contribuţie semnificativă pentru aprobarea legii a venit de la Bruxelles. Pentru că Serbia a început negocierile în vederea aderării la Uniunea Europeană, Bruxelles-ul a stabilit că unul dintre criteriile de bază pentru procesul de aderare este libertatea presei şi restructurarea peisajului mass-media din Serbia. Fără „sugestiile“ Uniunii Europene, este mai mult ca sigur că guvernul Serbiei nu ar fi acceptat aceste schimbări. 
 
Dreptul de proprietate 
 
Problema retragerii totale a statului de la deţinerea organelor de presă a fost centrul dezbaterii. De fapt, lucrurile stau în felul următor: mare parte a mass-media, inclusiv partea cea mai influentă, nu aparţine de fapt de stat. Toate posturile de radio şi televiziune cu acoperire naţională, cu excepţia posturilor naţionale (RTS şi RTV) sînt private, şi la fel stau lucrurile şi cu tabloidele sau alte ziare şi reviste, mai puţin Politika şi Vecernje novosti, deţinute de stat în proporţie de 50%, respectiv 30%. 
 
Aproape 80 de posturi regionale de radio şi televiziune sînt, totuşi, private. Cu toate acestea, tocmai din partea lor a venit cea mai înfocată critică şi rezistenţă faţă de noile legi. Pentru că autorităţile locale, de fapt, nu au nici cea mai mică dorinţă de a ceda controlul politicii editoriale a presei locale pe care au finanţat-o în mod direct. Concernele media au fost înfiinţate ca fiind companii publice, cu fişe de bilanţ anual şi bugete locale, care le-au asigurat un venit constant – bineînţeles, cu condiţia ca autorităţile locale să fie mulţumite cu ştirile pe care acestea le vehiculau. 
 
Agenţia de ştiri Tanjung, care primeşte anual 1,7 milioane de euro de la stat (sumă care asigură două treimi din veniturile agenţiei) va fi, de asemenea, privatizată. În acelaşi timp, piaţa mass-media din Serbia mai are două agenţii private, Beta şi Fonet, care nu primesc fonduri publice. De ani de zile, li s-a cerut bilanţul anual de piaţă, fiind suspectate ca făcînd obiectul unei competiţii neloiale. 
 
Autorităţile statului şi cele locale au cheltuit în jur de 25 de milioane de euro pe an pentru organele de presă aflate în proprietate publică. Acest lucru este foarte important, avînd în vedere că anul trecut întreaga piaţă mass-media din Serbia a înregistrat un cuantum de 140 de milioane de euro. Finanţările directe din bugetul de stat ar putea, într-adevăr, să creeze o competiţie neloială. 
 
Partidul Progresiv Sîrb, SNS, al prim-ministrului Aleksandar Vucic, care în prezent se bucură de susţinere majoritară în parlamentul sîrbesc, a reuşit să depăşească, cu uşurinţă, aceste acte de opoziţie. Membrii ai parlamentului din oraşe şi municipii, care s-au opus privatizării, n-au primit cu bucurie schimbările, dar, în final, au fost nevoiţi să se supună cerinţelor partidului. 
 
Banii 
 
Cu toate acestea, doar faptul că s-a adus acest amendament legii presei nu va duce la o îmbunătăţire rapidă a situaţiei şi nici nu va reduce în mod direct influenţa cercurilor guvernamentale asupra politicii editoriale. Tabloidele private au susţinut guvernul, de mult timp, iar influenţa guvernamentală este exercitată în mod indirect, mai ales prin controlul pieţei de publicitate. Influenţa pe care aceasta o are este, de fapt, un instrument perfect pentru a controla şi a influenţa alegerile editoriale ale întregii prese private. 
 
Serviciile publice nu vor mai fi finanţate din bugetul local, deşi statul va introduce taxe speciale în acest domeniu. Statul va renunţa, de asemenea, la dreptul de proprietate asupra ziarelor Politika şi Vecernje novosti, dar îşi va menţine dreptul de a avea un cuvînt de spus în ceea ce priveşte cumpărătorii acţiunilor pe care le mai deţine în prezent. De altfel, şi în ultimii ani, statul a avut un cuvînt de spus în privinţa cumpărătorului celor 50% dintre acţiunile ziarului Politika şi a celui care a cumpărat 70% din Novosti. 
 
Asociaţiile de jurnalişti, ştiind că ei nu pot influenţa circuitul banilor pentru a putea preveni în acest mod influenţa asupra deciziilor editoriale, s-au concentrat asupra eforturilor de a reduce, pe cît posibil, spaţiul de manipulare pe care îl conferă manevrarea banilor prin bugetele administraţiilor locale şi guvernamentale. Interdicţia de a finanţa mass-media de la bugetele de stat sau locale este, aşadar, probabil, cea mai mare realizare a acestora. 
 
Municipalităţile vor trebui să facă publice, de acum încolo, proiectele de finanţare pentru organele de presă pe care le-au deţinut. Legea va defini ce anume este de interes public, iar municipalităţile vor trebui să organizeze licitaţii şi să formeze comisii independente care vor decide valoarea propunerilor de proiect. În mod evident, licitaţiile vor fi deschise pentru toată mass-media locală. 
 
Există, bineînţeles, spaţiu de manipulare, şi în această procedură. Este, aşadar, de aşteptat ca municipalităţile şi primăriile să încerce să „direcţioneze“ licitaţiile, astfel încît fondurile să se îndrepte către partea cea mai loială a presei. 
 
Acest lucru va fi facilitat şi de faptul că guvernul nu a pus în aplicare mecanismele pentru a permite tranziţia către proiectele de finanţare. Cu certitudine însă, în noile condiţii, media privată, în special cea de la nivel local, se va afla într-o situaţie mai echilibrată.  
 
traducere de Stela GIURGEANU  
 
Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.