Avem, aici, o reţetă de pui „fals“ (din soia), prăjit. În treacăt fie spus, „a prăji“ şi „a copia/plagia“ sînt redate, în chineză, prin două ideograme şi pronunţii similare ale aceluiaşi sunet: chao. Cum e şi în română paronimia lui „a (se) frige/ prăji“.

Luaţi zece foi de tofu (toufu pir, literal, „pieliţă de tofu“, caimacul care se formează la suprafaţa vaselor în care fierbe laptele de soia) şi rulaţi două suluri, fiecare din cîte cinci foi. Legaţi rulourile strîns, cu sforicele, şi puneţi-le la fiert în apă. Cînd sînt gata, scoateţi-le şi stoarceţi-le cît mai bine, prin presare. Tăiaţi apoi sulurile în rondele, pe care le prăjiţi în trei uncii de grăsime încinsă, pînă prind culoare. Adăugaţi zece ciuperci fierte şi tăiate în bucăţele mici, două uncii de pastă de soia fermentată, diluată cu un pahar de apă, acoperiţi şi lăsaţi să fiarbă cîteva clocote. La sfîrşit, adăugaţi un vîrf de zahăr şi amestecaţi. Scoateţi rondelele de soia, aranjaţi-le pe un platou şi stropiţi-le cu o linguriţă de ulei de susan. Gustul de pui va fi desăvîrşit.

Erzaţul culinar asiatic are cu totul alt sens decît cel est-european, de tristă amintire. Nu-i rezultatul penuriei, nici al şarlataniei, ci bucuria de a găti ceva bun din orice. Chiar şi din soia.