Românii sînt… așa cum sînt! Dar să nu generalizăm

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Românii sînt… așa cum sînt! Dar să nu generalizăm jpeg

Românii sînt harnici și muncitori. Așa am învățat noi, la școală, din manualele noastre comuniste sau de la „tovarășele“ transformate ulterior în „doamne“, așa au învățat, din inerție, și generațiile care au urmat. Tata, în uzină și mama, pe ogor. Sau invers. Mama crește copii, coase, spală și gătește, dar nu lipsește niciodată de la locul de muncă. Tata este soarele casei, apare uneori cu cîte o cască de protecție, cînd vine obosit de la serviciu, dar își găsește timp ca să dea povețe înțelepte copiilor, înainte de culcare. Am învățat că românii zumzăie de hărnicie, ca albinele într un strup. Multă vreme am fost convinsă de hărnicia ieșită din comun a poporului român. Dacă aș fi fost trezită noaptea din somn și m-ar fi întrebat cineva cum sînt românii, aș fi răspuns fără drept de apel: sînt oameni harnici! Chiar dacă, în plin regim comunist, această imagine inoculată era contrazisă de realitate. Cînd mergeam „în vizită“ la părinții mei, ingineri, „la birou“, îmi dădeam totuși seama, cu mintea mea de copil, că nimeni nu muncea mai nimic. Sau că toți își găseau diferite ocupații care „fentau“ munca propriu-zisă, în cazul în care ar fi existat vreuna, de la completatul de Rebus (că pe vremea aia nu exista Solitaire) la frecatul nesului cu apă și zahăr sau la mutatul unor hîrtii dintr-o parte în alta. Vă spun sincer că eu, una, n-am în-tîlnit vreun adult cu adevărat „ocupat“ înainte de 1990, poate doar bunică-mea, care robotea prin casă de dimineață pînă seara pentru că așa îi era ei dat. Or mai fi fost, dar nu mi s-au arătat mie… Totuși, am pășit în noua viață și în noua democrație cu convingerea că toți românii sînt harnici și muncitori, și nu de ieri, de azi, ci de secole, îi mănîncă pe ei palmele atunci cînd stau degeaba, sar ca pe arcuri ca să-și îndeplinească sarcinile și planurile, nu pot dormi noaptea, plini de remușcări, dacă ziua care a trecut a fost sărbătoare legală și au zăcut pe la mese îmbelșugate și prin paturi odihnitoare. Treizeci de ani mai tîrziu, satele de cîmpie din sudul țării arată devastate, nu găsești un om ca să-ți muncească cu ziua la coasă, pentru că „nu se merită“, mai bine așteaptă ajutorul social și se trec „pe caiet“ la magazinul mixt, ăia care au avut chef de muncă și mîncărici în fund s-au dus de mult. Prin nord, lucrurile stau ceva mai bine, te mai compari cu ungurul, cu cumătrul, cu primarul, mai crești un porc, mai ridici un zid, așa, de rușinea celorlalți, să nu fii tu ăl’ mai sărac și mai „troglodit“. Dar nu-i bai, îi vreme… muncitorii de la drumuri se trag la umbră, mai beau cîte o bere la pet, mai ațipesc la ora prînzului, toată munca asta impusă se scaldă într-o delăsare, într-un loisir. Căci în fond nu-ți ia nimeni capul dacă nu termini azi, termini mîine, orice „lucrare“ românească poate avea un termen veșnic de execuție, înțelege și clientul, sîntem oameni cu toții! Am văzut niște muncitori chinezi cum au construit o magazie într-o jumătate de zi, am văzut niște muncitori portughezi cum au construit un corp de școală în mai puțin de o săptămînă, iar în Portugalia, vă zic eu, e cald și e lene.

Românii sînt ospitalieri. Așa am învățat la școală, iar la asta chiar nu ne bate nimeni! Cum apare străinul, sare românul cu pîine și sare, cu țuică și brînză, îl pupă, îl ia în brațe, îl omenește și nu-l mai lasă să plece. Așa o fi oare? Să nu-mi amintesc de gazdele noastre de la Zărnești, care ne au primit la ei acasă cu inima deschisă, dar ne-au controbăit prin bagaje în căutarea unor mici „suveniruri“. Să nu mi amintesc de noaptea petrecută într-un grajd din Rășinari cînd am pierdut ultimul autobuz spre Păltiniș și singurul om pe care l-am întîlnit, beat turtă, n-a îndrăznit să ne ducă acasă, ca să nu se supere femeia, și ne-a culcat și el pe unde a putut. Să nu-mi amintesc de toate vizitele, pe la rude, nerude, în care toată lumea zîmbește frumos, gazda umple masa ca să-și satisfacă orgoliul de gazdă și auzi, pe la colțuri: ăștia cînd dracu’ mai pleacă? Să nu mă gîndesc cum sînt serviciile turistice în România și oamenii primitori la care nimerești, de multe ori cu mutre acre, fără zîmbete, atente să nu le distrugi „gazonul“, încărcînd nota de plată pentru orice, ridicînd mereu din umeri, „Asta nu se poate!“, îndurînd cu stoicism prezența unor străini pe propietatea lor în așteptarea clară a unui profit. Nu zic că n-or fi românii ospitalieri din născare, însă primitori sînt și italienii, și încă cum, și nemții, și slovacii, și ungurii etc.

Românii sînt oameni cinstiți. Posibil să fie așa, însă aici voi aduce contraargumente „folclorice“. Să luăm, de pildă, basmele populare românești, nu sînt ele pline de crime sîngeroase și răzbunări ca poveștile din mitologia nordică, însă abundă în șmecherii, învîrteli, păcăleli și mai ales furtișaguri? Să începem cu inofensiva expresie „A te face frate cu dracul pînă treci puntea“. De altfel, Dracul în sine nu este un personaj pur negativ și nu este demonizat în adevăratul sens al cuvîntului, apare de multe ori în folclor doar ca un român mai șmecher și… mai pus pe drăcii. Încearcă să-l păcălească pînă și pe Dumnezeu, dar nu prea îi merge. Basmele noastre excelează în hoții mai mici sau mai mari – zmeii fură fetele de împărat, merele de aur trebuie păzite că se fură, lui Greuceanu i se fură paloșul, iar el, ca voinic, nu mai reprezintă nimic fără paloș, „țiganul“ taie și fură limbile de balaur pentru a demonstra împăratului că el este adevăratul erou, se fură pînă și Soarele și Luna de pe cer, ce vreți mai mult?

Românii sînt bravi și eroi. Desigur, au existat și eroi în istoria neamului românesc, însă nu mai mulți decît la alții. Citind alte istorii, mai zbucimate, aș zice că românii mai degrabă au preferat să stea în banca lor și, la o adică, să facă mișto de alte popoare la fel de „mărunte“ din Est, de pildă grecoteii cei cu nas subțire (care deși sînt „falimentari“, renasc și datorită invaziei sezoniere de turiști români doritori de o mare mai „civilizată“ decît cea din România) și bulgăroii cu ceafa groasă care, în sezon, ne așteaptă cu același nesaț și, aș zice, cu ospitalitate poate nu nativă, însă „educată“ și, în acest moment, superioară celei românești. Raportarea la vestici – franțuji, engleji, nemți, americani – a rămas la fel de snoabă ca întotdeauna, e de bonton să mergi pe acolo și cînd te întorci ești privit cu considerație, chiar dacă la tine acasă nu faci nici cît o ceapă degerată.

Problema este tocmai această generalizare – „Românii sînt…“ ce duce la o sumedenie de atribute care să ne încadreze într-un tipar unic și care nu arată, de fapt, decît complexele unei națiuni mici și frustrate. Desigur că există și români harnici, însă mulți sînt delăsători și puturoși. Avem și români ospitalieri, însă serviciile turistice din România lasă de dorit. Da, în principiu, românii sînt cinstiți, dar atunci de ce strigăm în piețele publice „Nu vrem să fim o nație de hoți!“? Românii sînt bravi și eroi, însă nu ne putem păcăli la infinit cu modele romantice de tipul Toma Alimoș. Cu hiberbola și cu litota, cu Sinan Pașa care și-a piedut dinții în balta de Călugăreni.

M-am întors din nou dinspre Vest cu mașina, am străbătut granițe inexistente între Ungaria, Slovacia, Austria, pe podețe, prin pădure sau la o margine de cîmp. Granița noastră are încă un control vamal. Unde aștepți cel puțin o jumătate de oră, niște vameși plictisiți îți verifică actele, te întreabă unde ai fost și de ce, te pun să-ți deschizi chiar și formal portbagajul. Dacă românii sînt atît de grozavi, de ce nu fac parte, totuși, din această lume liberă?

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.