Sex & violence: Scurtă istorie a pudorii în România – serial de legi absurde

Alina CALISTRU şi Cosmin POJORANU
Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Sex & violence: Scurtă istorie a pudorii în România – serial de legi absurde jpeg

În secolul XVIII, în timpul domniei lui Mavrocordat, sancţiunile împotriva violatorilor erau destul de tranşante, la propriu. Pravila zicea că „cel ce va fi prins cu ştromeleagul învîrtoşat primpregiurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scîrbavnicul mădulariu, spre veşnica lui nefolosire“. În acest episod al serialului de legi absurde ne aventurăm în trecutul legislativ-sexual al României, pentru a vedea cît de absurd erau pedepsite infracţiunile legate de viaţa sexuală. Ajută să privim înapoi ca să realizăm cît de norocoşi sînt românii de azi, şi asta doar pentru că nu mai trăiesc sub incidenţa legilor din 1936 sau chiar a celor din 2000. Veţi vedea că unele prevederi scandalos de dure s-au schimbat în bine, pe cînd altele au rămas la fel ca-n interbelic. Înainte de a lua la puricat ultimele coduri penale pentru a vedea cum a evoluat raportarea legislatorului faţă de infracţiunile sexuale, trebuie să ne reamintim puţin teoria, motivul pentru care există legi în general. Rolul legilor e să reglementeze relaţii sociale, ţinînd cont de interesul social şi de politica legislativă a statului. Aşa cum mentalul colectiv se schimbă constant, la fel şi legile sînt într-o stare continuă de evoluţie, pentru a rămîne actuale şi a ţine pasul cu cei mai progresişti (sau cei mai mulţi?) dintre cetăţenii ţării. 

Categoria infracţiunilor legate de viaţa sexuală e una dintre cele mai controversate şi greu încercate categorii, suferind multe modificări de-a lungul timpului. Limbajul arhaic amuză astăzi, căci textul unor legi vechi de sute de ani zicea, negru pe alb, că „velcare au velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ştrumeleagul învîrtoşat, predepsit va fi de lege prin tăierea scîrbavnicului mădular şi aruncarea lui la retze“. Cu cît mai veche legea, cu atît mai aspră pedeapsa: pe vremea dacilor erai condamnat la moarte dacă erai găsit vinovat de adulter. Pedeapsa capitală a dăinuit chiar şi pînă la 1640, cînd Vasile Lupu a scris

una din primele codificări legislative de la noi. În acest document, violul e reglementat ca infracţiune sub denumirea de „sila fecioarelor“. Subiect activ al infracţiunii de viol puteau fi atît bărbatul, cît şi femeia. Victima putea fi minorul, fata fecioară (copila), dar şi femeia măritată sau văduvă. E interesant de observat şi cum pedeapsa varia în funcţie de condiţia socială a infractorului: pentru „stricarea fecioriei“, bogatul era pedepsit cu pierderea unei sume de bani din averea sa, pe cînd cel sărac – cu bătaia şi ostracizarea. Bogatul scapă lejer faţă de slugă, despre care legea zice că trebuie arsă de viu pe rug. Tot cu condamnare la moarte se lăsau şi unele cazuri pe care judecătorul le aprecia ca fiind mai grave decît altele. Aceia dintre voi ce doresc să afle detalii şi mai picante (de pildă, dacă violul era urmat de căsătoria legală a părţilor înceta să mai fie infracţiune) pot intra pe http://bit. ly/vasile-lupu pentru a vedea cum Biserica avea dreptul de a aplica pedepse sau pentru a descoperi cum erau reglementate sodomia şi incestul. 

În Codul Penal de la 1936 găsim o categorie numită, sugestiv, „infracţiuni contra pudoarei şi a bunelor moravuri“. Articolele din cod pot amuza sau indigna, cum e şi normal de altfel, căci sînt alte vremuri, alte pudori: numai bărbatul putea fi făptuitorul infracţiunii de viol, căsătoria spăla cam orice păcat şi găsim şi atentatul fraudulos la pudoare (comis de cel care, substituindu-se unei alte persoane, profită de eroarea în care se găseşte o femeie şi are cu ea raport sexual). Codul incrimina totodată atît actele săvîrşite de persoane de acelaşi sex cu violenţă, cît şi „inversiunea“ sexuală. Iar pentru că la 1936 exista poezie chiar şi în Codul Penal, nu putem să nu redăm următorul pasaj: „acela care, cu scop de exploatare a desfrîului, aţîţă la prostituţie o persoană de orice sex, sau o excită la corupţie, comite delictul de corupţie sexuală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 2 la 5 ani şi interdicţie corecţională de la unu la 3 ani“.

Acelaşi cod interbelic vorbeşte şi despre seducţie: „acela care, prin promisiuni formale de căsătorie, determină o persoană de sex femenin mai mică de 18 ani, de a avea cu el raport sexual, comite delictul de seducţie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la unu la 3 ani“. Articolul primeşte modificări de-a lungul timpului (pedeapsa creşte de la un an la 5 ani de închisoare, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală), dar rămîne în vigoare pînă în 2014, atunci cînd nu mai este prevăzut de noul cod penal. Practic, victima acestei infracţiuni putea fi femeia între 16 şi 18 ani (numai după 16 ani fiind legală căsătoria, astfel că înainte de această vîrstă orice promisiuni nu îşi puteau produce oricum efectul). 

Codul de la 1968 scapă şi de formalitatea promisiunilor, dar în continuare îşi propune să protejeze speranţele tinerelor fete. Totodată, textul protejează de fapt virginitatea înainte de căsătorie, pentru că incriminează doar raportul sexual, nu şi alte acte sexuale de altă natură. Cu corpul te joci, dar cu speranţele omului nu. Iar ca fapt divers, aceeaşi pedeapsă era prevăzută şi pentru uciderea din culpă. Vorba Angelei Similea, să mori de dragoste rănită… Pînă la codul din 1968, violul nu era incriminat decît dacă se întîmpla în afara căsătoriei. Probabil că legiuitorul a aplicat principiul „faci alegeri proaste, trăieşti cu ele“. 

Pînă în 2014 a fost în vigoare şi articolul 201, care zicea că „actele de perversiune sexuală săvîrşite în public sau dacă au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani“. Exerciţiu de imaginaţie: e o toamnă decadentă a anului 2013. Ştii că iarna vine. Motiv pentru care te dedai la ceea ce în accepţiunea altora ar fi acte de perversiune sexuală, în intimitatea propriului dormitor, cu persoana sau persoanele dragi. N-ai tras însă perdelele. Marcel, vecinul de vizavi, îşi soarbe liniştit cacaoa cu lapte uitîndu-se pe geam. Deodată –

– scapa cacaoa pe jos şi se scandalizează. Şocat, o strigă pe Ţuţi din bucătărie, care scapă şi ea pechinezul pe jos, şi-i arată indignat actul vostru de perversiune sexuală, ea o sună pe Geta, Geta vine cu Nelu, şi iată ditamai scandalul public. Deodată, toamna decadentă se transformă în 1-5 ani de închisoare. 

Şi dacă tot sîntem la capitolul „legi abrogate tîrziu“, pînă în anul 2000 (nu, nu înainte de Hristos), violatorul putea efectiv să fenteze pedeapsa luînd în căsătorie victima. Legiuitorul a considerat mult timp, se pare, că dragostea cu de-a sila se poate. Dar e bine că totuşi proteja virginitatea femeii, căci virtutea nu stă numai în spirit şi nu avea rost să pedepsească şi alte tipuri de acte sexuale, chiar dacă nu erau consimţite. Tot pînă în 2000, victima infracţiunii de viol putea fi doar femeia, bărbaţii fiind protejaţi de lege pentru acest tip de infracţiuni doar după acest an. 

Abia în anul 2001 se abrogă şi articolul 200 din vechiul cod penal, cel care incrimina relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, după cîteva condamnări la închisoare şi multă presiune din partea organizaţiilor internaţionale. Practic, pînă în anul 2000, statul te „răsplătea“ pentru orientarea ta sexuală cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă aveai tupeul să ţi-o manifeşti în public. Şi propaganda gay era pedepsită, cităm: „îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, precum şi propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism săvîrşite în acelaşi scop se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani“.

Pudoarea, bunele moravuri, liniştea publică, scandalul public. Sînt termenii cu care ne întîlnim de multe ori cînd vine vorba de legi. Şi chiar dacă nu le înţelegem întotdeauna, trebuie să ţinem cont de ele sau să ne luptăm pentru a le schimba. Nemo censetur ignorare legem şi, nu uitaţi, dacă vă vine în minte vreo lege absurdă, scrieţi-ne-o pe

ca să o includem în următorul episodul al serialului „Legi absurde“.  

Funky Citizens e locul de întîlnire al tinerilor cetăţeni care vor să ia parte la procesul decizional. Ei dezvoltă proiecte folosind deştept tehnologia (online), research-based avocacy şi educaţie civică. Alina Calistru se ocupă de proiectele ce ţin de organizare comunitară şi justiţie ale organizaţiei, pe cînd Cosmin Pojoranu alcătuieşte, de unul singur, departamentul de comunicare al Funky Citizens.  

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.