Și totuși, Veneția

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Și totuși, Veneția jpeg

Fac ce fac și iarăși scriu despre Veneția. Nu despre acea Veneție a chioșcurilor stradale pline de magneți colorați, pălării de gondolier din plastic turnat, evantaie laminate și șorțuri de bucătărie cu pelvisul lui David de Michelangelo imprimat, cadoul perfect pentru o persoană cu gusturi fine, din moment ce se poate păta oricînd cu muștar. Din nenumăratele rafturi ale acestor veritabile instalații de artă contemporană care, prin revărsarea kitsch-ului, ne fac să medităm mai profund la publicul și la finalitatea artei, te privesc cu severitate paiațe și măști de carnaval miniaturale, așezate sub gondole cu termometru, șepci de căpitan și umbreluțe garantate trei deschideri. Privind aceste tonete, pare legitimă întrebarea dacă nu cumva sînt conectate ingenios la o tulumbă a subculturii care pompează de sub caldarîm desfăcătoare de bere cu Veneția, tirbușoane cu gondolă, costume de carnaval din fîș și alte abominații, aceleași în fiecare an. Aceste obiecte care nu s-ar vinde în absența meschinăriei turiștilor sînt veșnic neschimbate, împrumutînd, printr-o alchimică mutație a însușirilor, chiar darul cel mai de preț al orașului, nemurirea Serenissimei.

Nu voi scrie nici despre Veneția cozilor interminabile de la Palatul Dogilor și bazilica San Marco, ori despre cohortele disciplinate de turiști care urmează un ghid cu alură de mareșal, datorată, în principal, bățului, umbrelei, antenei cu steguleț ori altui instrument cu lungimea de circa un metru. Cu ajutorul inteligentului dispozitiv, însoțitorul de grup devine vizibil prin mulțimile compacte, luminînd ca un far adevărate armate sosite să captureze întreaga frumusețe a orașului și să o ducă acasă pe toată, cu amfore, amorași, medalioane și ancadramente, cu canale și gondole, cu cafele și pizza, convertite convenabil în unități de memorie digitală care încap într-un degetar.

Nici pe vînzătorii venali care îi pîndesc la tot pasul pe turiștii anesteziați de frumusețea letală a logiilor nu vreau să-i pomenesc, ori pe chelnerii care cer 15 euro pe o mini-pizza decongelată, cumpărată din acele supermercato foarte ieftine care, lăudabil, nici nu fac publicitate produselor, pentru a nu le crește inutil prețul, și unde aceeași pizza (curată și necontaminată în bucătăria insalubră a unui așa-zis restaurant) costă maximum 1 euro. Negustorii care îi urăsc pe turiștii de pe urma cărora trăiesc reprezintă o specie venețiană aparte pe care, sînt sigur, antropologii o studiază cu același interes științific cu care biologii observă greierul care își devorează propriile aripi.

O să evoc acea Veneție care ți se arată atunci cînd o iei la stînga sau la dreapta în raport cu traseele marcate, unde te pierzi pe alei din ce în ce mai înguste și cotlonite. După ce treci un pod sau două, rumoarea dispare și poți contempla un colț de casă unde cineva, demult, s a gîndit să insereze o coloană din marmură, frumos cioplită de meșteri. Între două fațade, rufe colorate filtrează lumina și animă drumul care, foarte adesea, se oprește într-un canal. De regulă, acela este punctul în care turiști exasperați insultă telefoanele inocente care i-au îndrumat greșit, cu toată buna-credință, și pleacă val-vîrtej înapoi, fără a contempla nici măcar o secundă treptele albe, rotunjite de pași, valuri și ceață, îmbinate cu o măiestrie pierdută pentru totdeauna. Uneori, lîngă un astfel de loc, mai apare un portic, cu o bancă din piatră, unde puteai aștepta barcheta, ferit de umbră și varice. Ca să nu fie plictisitoare așteptarea, pietrarii se străduiseră să-și arate întreaga măiestrie în desăvîrșirea capitelului, ca și în arcul ce susține umplutura de zidărie. Lumina puternică desenează în tuș pe pietrele mari ale pavajului un alt arc, aidoma primului, în cadrul căruia umbra unei fete frumoase își scaldă piciorul în apa verzuie și limpede.

Grădini enigmatice punctează curți venețiene puțin umblate, unde arbuști revărsați peste ziduri din cărămidă te conduc spre un altar al Madonei ori spre o fîntînă albă, de unde nu se mai scoate apă. Într-o astfel de grădină, nu mai mare decît dormitorul copilului unui bucureștean înstărit, te poți așeza pe o bancă și poți privi în jur la cornișele din piatră dantelate astfel încît să fie ușoare, dar rezistente, la baluștrii armonioși, la consolele din marmură. Dacă te uiți atent, poți întrezări o parte infimă din cunoașterea construirii cu piatră care le conferea meșterilor îndrăzneala de a a sfida și gravitația, și timpul, dar poți să te uiți pînă apune soarele sau pînă îți obosesc ochii și tot nu o să poți înțelege de ce aveau nevoie venețienii să se înconjoare de atîta frumusețe. Poate că prin frumos au încercat ei să nu moară? Sau ne-au lăsat Veneția avînd intuiția că urmașii lor, gonind din ce în ce mai repede și mai eficient, ar putea uita vreodată să iubească frumosul? 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.