Singur cu sfinții

Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
Singur cu sfinții jpeg

Cînd am pășit pe ulița principală a micului sat din Bărăgan, pierdut printre cîmpuri, colbul s-a ridicat ușor, parcă supărat de o intruziune neașteptată. Apoi s-a coborît, la fel de domol: evaluase situația și nu merita deranjul. Fondat în scopuri eminamente agricole, în spiritul înfrățirii dintre proletariat și țărănimea muncitoare, satul fusese abandonat începînd cu anii ’90, cînd a început dezmembrarea, cărămidă cu cărămidă, a gospodăriei agro-zootehnice ce dăduse de muncă rezidenților, strămutați odată cu întemeierea satului. Singurele urme de viață umană erau cîteva garduri întregi, precum și un magazin cu de toate, dar mai ales țigări și băutură. Vizavi de magazin, o casă, părăsită și ea, stătea înclinată într-un unghi nefiresc, parcă desprinsă dintr-un film de Tim Burton. Altfel de viață exista, totuși, în sat. Buruienile năpădiseră drumul principal, iar ulițele secundare se mai cunoșteau doar după stîlpii de distribuție a rețelei electrice. Un pîlc de dropii, dispărute prin anii ’50, a traversat drumul în viteză, pierzîndu-se precaut în lanul unduitor de plante sălbatice.

La ieșirea din sat am recunoscut, printre tufișuri, biserica. Avea acoperișul navei prăbușit, doar vestibulul, mai mic, rămăsese întreg. Curiozitatea a învins precauția legată de fauna care ar fi putut popula desișul protector și, regretînd absența unei macete, ne-am croit potecă pînă la edificiu. Pereții crăpați erau ținuți în picioare de iederă și, printre ferestrele arcuite, fără geam, am privit la sfinții frumos aliniați, cu săbii și mantii, avînd picioarele pierdute printre bălăriile crescute din pardoseală. Aurele contrastau cu albastrul intens al unui cer fără nori. Ocolind altarul printre fluturi și greieri, am revenit la vestibul și am încercat ușa. Surprinzător, aceasta s-a deschis ușor, lăsînd să se întrevadă, în stînga, mai multe plăpumi și cratițe, iar, în dreapta, un pat pe care dormea cineva.

Am închis ușa cu grijă, sperînd să nu fi deranjat, dar ea s-a redeschis și în prag a apărut un bătrîn desculț și netuns, cu barba albă, lungă și mîinile noduroase ca rădăcinile de pe pereții bisericii. L-am întrebat de cînd locuiește acolo, în vestibul, și ne-a răspuns: de un an. Și cînd s a prăbușit acoperișul? Acum un an, a zis, din nou, deși tulpinile din biserică aveau cîțiva centimetri în diametru. Nu a fost bine întocmit de meșter, a completat bătrînul. Atunci am realizat inadecvarea întrebărilor legate de timp, adresate cuiva care locuiește complet singur, într-un vestibul de opt metri pătrați. Ce mai înseamnă spațiul, atunci cînd universul tău fizic este cît un covor? Ce relevanță mai are noțiunea de durată, atunci cînd nu ai distanțe de străbătut și nu aștepți pe nimeni? Bătrînul avea ochii limpezi și vorba domoală. Rămăsese la biserică pentru a o îngriji în continuare. Nu ar fi avut unde să plece din acel vestibul, nu-l aștepta nimeni dincolo de buruieni. Ultimele femei miloase îi puneau cîte o conservă sau o ciorbă pe prag, și cu atît trăia.

Se însera și am plecat lăsîndu-l așa cum l-am găsit: singur în casa lui, fără nici o fereastră, dar cu două uși. Prima se deschidea către ulițe pustii și case abandonate, către un trecut metabolizat lent de rădăcini. Un trecut ca o rană care încă își așteaptă tămăduirea. A doua dădea în curtea treflată, mărginită de ziduri cu arcade și fresce, ale căror culori își păstrau încă prospețimea. Stranele înverziseră, înmuguriseră, făcuseră flori și fructe, dar armurile sfinților militari luceau ca noi sub razele piezișe ale amurgului. Odinioară biserica găzduise liturghii, botezuri, cununii, înmormîn­tări. Pereții răsunaseră de imnuri. Crezul se impregnase în grinzi. Gîndită ca imagine a lumii, deopotrivă terestră și celestă, biserica oglindea acum fidel satul decăzut, fără oameni și fără timp.

Dinlăuntrul ei, din vestibul, bătrînul decisese să-i împărtășească soarta previzibilă, fără eroism, cu firescul devotamentului necondiționat față de cele sfinte, încrustat în vechea tradiție rurală. Îngrijirea bisericii dădea sens existenței sale. Fără mijloace, eforturile nu puteau salva construcția, al cărei sfîrșit putea fi întrezărit într-un orizont de cîțiva ani, la fel ca propria sa trecere. Bătrînul o îngrijea așa cum și-ar fi îngrijit soția pe patul de moarte. Iar cînd nu o veghea, în curtea treflată de sub cerul înstelat, sfinții înalți, cu aurele luminînd în nopțile de vară, îl pofteau la taifas. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.