Singura lume pe care o știam

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Zizi și neantul jpeg

În copilăria mea, totul se întîmpla într-un loc. De călătorit, puteai călători, la țară, la munte, la mare. Pe atunci mi se părea suficient, mi se părea departe. Noțiunile de aproape și departe erau complet altele decît cele de acum.

Oricum, nu mi-am imaginat, mult timp, o lume în afara celei în care trăiam: de la Adesgo spre Șoseaua Giurgiului, cu ocol, uneori, prin Parcul Carol.

Pe traseul autobuzului 75, tramvaielor 12 și 17, troleibuzelor 82 și 87. Străbătut de cele mai multe ori pe jos, ori combinat. O porneam de pe strada bunicilor mei de pe lîngă Adesgo și ajungeam pe la Cuțitul de Argint. Acolo era o bifurcație, un punct interesant: pe lîngă tramvaiul 17, cel mai de-al locului, care mergea pe bulevardul principal, de pe o străduță laterală venea și concurența lui, tramvaiul 12. Tramvaiul 12 știam că vine de peste mări și țări, fusesem odată cu el cred că spre gară, nici nu mai știu, și mi se păruse o complet altă lume: străzile erau mai înguste și mai umbroase, era precum un soi de evadare ca în La țigănci a lui Eliade. Tot în stația lui 12 se găsea un zid cu o gaură în el, în care se vedea ceva luminos. Tata, însoțitorul meu în de cele mai multe ori în aceste călătorii, spunea că acolo se găsește o comoară. Și mereu dădeam tîrcoale în jurul respectivei deschizături imaginîndu-ne povești. Dar am găsit odată și niște hîrtii creponate colorate acolo, cred că și o bilă transparentă, nu știu exact de unde apăruse, dar știu că am fost atît de fericită.

De la comoară alergam împreună cu tatăl meu spre unul dintre cele două tramvaie. Mersul cu tramvaiul era o posibilă aventură. La început, cînd eram foarte mică, mai existau taxatoarele, și cumpărai bilet de la ele, ceea ce-mi plăcea la nebunie. Biletele costau 15 bani și 25 de bani, parcă. De la ele înaintai, măcar pînă la ușa din mijloc, pentru că de obicei erau aglomerate. Tramvaiele se legănau în întunericul serii (căci cam asta era ora la care călătoream) pînă ajungeam pe la Viilor, treceam prin dreptul cofetăriei unde ieșeam din cînd în cînd cu bunica mea și prin dreptul străzii care ducea la o mătușă de-a noastră, cea cu dulceața și găluștile de prune.

Deși erai semi-sardea, legănatul era plăcut, te țineai îndîrjit de bara de fier și te aflai sub ocrotirea părintelui. Legănatul era arar întrerupt de niscaiva evenimente aproximativ neașteptate: uneori, se mai urca vreun pasager abțiguit, care mirosea a băutură sau chiar se clătina, stîrnind protestele celor din jur. Părinții mei mă țineau departe de scandalagiu, lumea se ferea din calea lui, era o situație tragicomică la care participam destul de îngrozită: era una dintre puținele manifestări ale răului din jurul meu, căci altfel trăiam într-o lume protejată.

Un alt moment palpitant era cel în care se urcau controlorii. În general, pe ușa din față. Din cîte îm amintesc, erau și pe vremea taxatorilor oameni fără bilet, cred că din cei care se urcaseră pe ușa de la mijloc, nu mai sînt sigură care era tipicul. Dar știu că era dramatică urcarea controlorilor, care opreau autobuzul sau tramvaiul și făceau mare tam-tam în jurul lor, ca și cum ar fi fost vreo brigadă intergalactică, aș zice azi. Pe mine mă speriau mai rău decît bețivii.

Coboram, apoi, de multe ori la Șura Mare, cu o stație înainte de casă. Și o porneam iar pe jos, cu tatăl meu, printr-o zonă ce era și mai fascinantă pentru că aici se aflau, în sfîrșit, magazine. Mai întîi una dintre celebrele cofetării despre care deja am scris, cea cu tortulețe în culori imposibile. Apoi urma tutungeria, de unde tatăl meu își lua țigări și chibrituri (ale căror pachete le colecționam eu), dar care, pentru mine, era un rai: acolo se găseau o serie de mici obiecte inutile și chiar jucării. Alimentara, unde se tăia parizerul și, în copilăria mică, chiar și șunca. Biserica, unde știam doar că se trece pe sub masă în Joia Mare. Pîinea, de unde cumpărau mereu cîte una proaspătă pe care o lăsam mereu fără colț...

În cele din urmă ajungeam acasă, fericiți că străbătuserăm, iar, lumea. Cam singura lume pe care o știam. Doar la televizor, la filmele de seară, vedeam că mai există și alte lumi. Dincolo de marea, muntele și țara la care puteam ajunge. Dar, cumva, ce vedeam acolo părea mai curînd imaginar decît real, nu percepeam neapărat spațiile din filme și seriale ca pe niște realități geografice, ci, mai curînd, ca pe niște ficțiuni plăsmuite pentru personaje. Mă fascinau, dar, pînă la o vîrstă cel puțin, nu le consideram obiective de bifat. Abia după ce cîteva persoane din apropierea mea, din familie chiar, au emigrat, definitiv (atunci așa era, cuvîntul ăsta te lovea în moalele capului), am realizat, tot copil fiind, că exista și o altă lume dincolo de lumea noastră închisă în care puteai, practic, ajunge. Și, culmea, din care nu te mai puteai întoarce. Dar din care puteai comunica și trimite diverse obiecte reprezentative pentru ce se întîmpla pe acolo. Obiecte ce s-au dovedit de-a dreptul miraculoase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.