Teleportări confortabile

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Boli și viruși jpeg

Sînt perioade din viață în care ești nevoit să stai, pentru mai mult timp, în alte locuri decît acasă. În care ești nevoit să ocupi, temporar, un alt spațiu, nefiind chiar în vacanță. Spațiu în care te strămuți cu arme, cu bagaje, cu cățel, cu purcel, ca și cum ai trăi acolo o existență paralelă. Ca și cum te-ai teleporta. Și chiar trăiești o astfel de existență. Asta se întîmplă în special cu locurile în care stai perioade relativ îndelungate și în care te duci în mod repetat. Care pot fi la munte, la mare, în străinătate sau chiar în același oraș. Un prim astfel de loc este, evident, la bunici.

Bunicii mei nu locuiau la țară, veniseră de acolo la tinerețe și-și făcuseră un rost la oraș. „Un rost“ însemna o casă a lor, pe care bunica mea o amenajase cum se pricepuse mai bine: ca pe o casă de țară adusă la oraș, într-un soi de rustic stilizat, cu mileuri, bibelouri, cuverturi și covoare cu motive și nostalgii rurale. O casă în care sufrageria rămînea „camera bună“ și rece, în care nu se intra nici măcar la ocazii. Cu singura diferență că în sufrageria în cauză nu exista numai o vitrină, ci și o bibliotecă, cu cărți bune (îmi amintesc că am citit de acolo Ghepardul, Moarte la Veneția, Madame Bovary).

La bunici era întotdeauna o liniște greu de dus. Uneori nu se auzea chiar nimic. Copil de bloc fiind, cînd mă teleportam acolo, aveam angoase: simțeam mai dihai acolo golul lumii, fără țipetele, mirosurile, bufniturile vieții comunitare. Singurul zgomot pe care mi-l amintesc era cel al țînțarilor care intrau, inevitabil, și pe care bunicul meu îi strivea cu o mătură cu coadă.

Tot în copilărie mă tot teleportam la Mangalia, la hotel Mangalia (Siemens), care era fix pe malul mării. Zgomotul de acolo era cel al valurilor, repetitiv, monoton, dar și amenințător. Coșmarurile mele erau, de cele mai multe ori, cu valurile uriașe care înghit hotelul. Iar rutina de acolo, cu dus la plajă, intrat în apă, întors la hotel, mîncat, alergat la piscină, duș, masă de seară și plimbare pe dig, m-a urmărit o viață. Deși cît se poate de sănătoasă și alcătuită de o mamă prea responsabilă, a avut, pînă-n ziua de azi, un efect straniu asupra mea: m-a făcut mereu să detest regulile și să încerc să le eludez.

La Cumpătu, în Sinaia, era o altă lume în care treceam frecvent. Dacă stau să mă gîndesc bine, vacanțele de acolo au avut roluri esențiale, depășind cu mult partea strictă de tabieturi: acolo a fost un loc al inițierilor. Al celor amoroase, presexuale – pentru că între adolescenți se legau și dezlegau „idile“ în jurul focurilor din poligon. Și tot pe acolo, prin pădure, aveau loc și un soi de inițieri în supranatural, paranormal, transcendent chiar – pentru că se povesteau istorioare de groază, cu spirite și tot soiul de alte creaturi; într-o lume a bărbăției indiferent de sex, pentru că aici era un fel de școală a curajului, trebuia să faci față la cățărări, sărituri, alunecări și alte performanțe fizice; ba chiar și într-ale socialului, fiindcă găștile de copii sînt crude, se știe, și trebuia să te lupți să supraviețuiești în ele chiar și pe un loc secundar.

Mai la maturitate, am avut o serie de teleportări la Paris și Viena. Acolo chiar era vorba de tabieturi și ritualuri fixe, pentru că stăteam mai mereu la același hoteluri, mîncam în același locuri, vizitam aceleași muzee și cumpăram de la aceleași magazine. De aceea, mai ales la Viena, aveam senzația acută de teleportare. Pentru că era o călătorie de familie, împreună cu mama mea. Multe lucruri se desfășurau în cameră și în zona dimprejurul hotelului. Făceam aceleași drumuri și gesturi, încît de multe ori nu mai știam ce să cred despre mine, aveam infime momnte de confuzie: unde locuiam, de fapt, și, pînă la urmă, cine eram eu? Cea care căra sacoșele galbene de la Billa de pe lîngă Votivkirche sau cea care făcea același lucru la Mega Image-ul din Traian? Cea care intra la slujba din Stephansdom sau cea care stătea în curtea de la Stavropoleos? Și lista ar tot putea continua. Deși nu știam destule despre Viena, mă simțeam acolo, la nivelul meu superficial, ca acasă, în­tr un anumit fel. În felul familiar al micilor gesturi de supraviețuire, de la cumpăratul unui hot-dog slinos de la chioșcul din spatele hotelului Regina, la admiratul deja tradițional al pomului cu inimioare din Parcul Primăriei, înainte de Crăciun.

Ideea e că, alternînd în mod repetat anumite locuri, începi să te simți acasă în fiecare dintre ele. Acasă, dar altfel, într-un mod plăcut, dar ușor nefiresc, confuz, scindat, care te face, la un moment dat, să te întrebi cine ești tu cu adevărat – sau dacă există doar un singur „tu“ ori doar mai multe fațete, variațiuni pe aceeași temă. Precum în cazul pozelor cu secvențe multiple de pe mobil.

În lumea globală în care trăim, în care drumurile cu avionul sînt, de multe ori, atît de scurte, senzația de teleportare e destul de acută. Toată șmecheria e cum să faci să suprapui aproape perfect evantaiul de minisecvențe.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.