Ulise în ţesătura topografiilor simbolice

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Ulise în ţesătura topografiilor simbolice jpeg

În Numele trandafirului, Umberto Eco descrie un Edificiu, al cărui ultim nivel, al patrulea, interzis cu desăvîrşire neofiţilor, adăposteşte o bibliotecă vastă, poate cea mai amplă bibliotecă a creştinătăţii la momentul acţiunii romanului, rivalizînd cu magnificele biblioteci arabe din Tripoli şi Cairo. Accesul în bibliotecă se face printr-un scriptorium, aflat la etajul al treilea al edificiului, o sală vastă şi bine luminată de cele 40 de ferestre, acolo unde călugări, scribi, copişti se desăvîrşesc prin studierea sau multiplicarea nepreţuitelor manuscrise. Singura legătură între scriptorium şi bibliotecă este călugărul orb Jorge din Burgos, în persoana căruia îl recunoaştem pe Jorge Luis Borges, imensul cărturar argentinian, director orb al bibliotecii naţio­nale din Buenos Aires. Aşa cum afirmă Eco însuşi, un bibliotecar orb părea o bună idee narativă, deci modelul lui Borges se impunea, mai ales că „datoriile se plătesc“, afirmaţie stranie, pe care Eco nu o dezvoltă nicicum. Despre ce datorie poate fi vorba?

Revenind în scriptorium, acesta comunică cu biblioteca printr-un portal străjuit de doi stîlpi, desupra căruia este inscripţionat: Nec plus ultra. Nimeni nu păzeşte portalul, interdicţia abatelui fiind straşnică şi imposibil de încălcat. De altfel, chiar ajuns în bibliotecă, descoperi un labirint de încăperi şi, în acest labirint, cărţile nu stau într-o ordine anume, ci în Ordinea ştiută doar de bibliotecarul orb, depozitar al întregii cunoaşteri a bibliotecii. Opera fascinantă a lui Borges reprezintă o sursă de inspiraţie pentru Eco: configuraţia spaţială a bibliotecii din Babel a lui Borges (1941), o labirintică bibliotecă infinită ce totalizează toate universurile posibile, cartea de nisip (1975) care trebuie ascunsă într-un loc al bibliotecii ce trebuie uitat, într-atît este de primejdioasă, reprezintă două filoane narative exploatate de Eco, suficiente ca să formeze datoria de onoare evocată de scriitorul italian. Dar mai există unul şi poate că tocmai acesta este cel mai important.

În 1977, cu trei ani înaintea publicării romanului Numele trandafirului, Borges susţine o serie de conferinţe la teatrul Coliseum din Buenos Aires. Una dintre acestea este despre Dante şi, cu precădere, despre episodul morţii lui Ulise evocat de poetul toscan în cîntul al XXVI-lea din Infernul. Homer încheie Odiseea cu pacea ce se aşterne în Ithaca, după ce Ulise îşi recapătă drepturile, dar Dante merge mai departe şi află, de la însuşi Ulise, povestea morţii sale. La amurgul vieţii, eroul îşi convoacă soţii, bătrîni şi obosiţi, la o ultimă aventură: trecerea Gibraltarului şi explorarea Atlanticului. Călătoria nu are ca scop înavuţirea ori războiul, ci, aşa cum le spune Ulise tovarăşilor săi: „Gîndiţi-vă la seminţia voastră: / nu-i vită omul, ci-i făcut să ducă / ştiinţa şi virtuţile pe creastă“. Înaripaţi de-aceste vorbe, exploratorii lasă în urmă coloanele lui Hercule şi avertizarea acestuia (Nec plus ultra), pătrunzînd în apele învolburate ale oceanului. După cinci luni de pribegie, navigatorii zăresc un munte, Purgatoriul. În faţa acestuia însă, apele se despică, un vîrtej răstoarnă corabia de trei ori, iar a patra oară apele se închid deasupra echipajului care, folosind cuvintele lui Márquez, „fusese șters de pe faţa pămîntului, pentru că depăşise limitele cunoaşterii omeneşti“. Expediţia sfîrşeşte tragic, dar fără regrete, în acelaşi mod în care piere nava lui Oronte (Eneida): „valul / Învîrte-n loc corabia de trei ori, / Şi volbura cea repede-o înghite“.

Descoperind sensuri noi textului dantesc, Borges transformă cîntul al XXVI lea într-o alegorie tragică a căutării cunoaşterii, sortită pieirii atunci cînd depăşeşte limitele impuse de condiţia umană. Ulise devine Dante, iar Dante ajunge la Eco îmbogăţit de Borges cu arhetipul lui Ulise. Privit prin această lentilă, scriptorium-ul devine o Mediterană a civilizaţiilor care pot fi cunoscute, iar biblioteca o metaforă a cunoaşterii universale capabile să distrugă pe oricine se aventurează prea departe. Coloanele lui Hercule separă universul cunoscut de cel infinit care, aidoma bibliotecii din Babel, conţine atît ştiinţa, cît şi negarea ei. Cu spiritul său pătrunzător, Guglielmo (un avatar al lui Ulise, peregrinînd prin abaţie şi încercînd să dezlege misterul morţilor legate de încălcarea interdicţiei spaţiale) înţelege rapid că biblioteca mînăstirii adăposteşte atît adevărul, cît şi minciuna. „Biblioteca se apără singură, e de nepătruns ca şi adevărul pe care îl găzduieşte, amăgitoare ca şi minciunile pe care le păstrează. Labirint al minţii, este şi un labirint pămîntesc. Poţi să intri, dar nu poţi să mai ieşi“, întăreşte abatele. Intrat în imensitatea Atlanticului, Ulise este înghiţit cu navă cu tot de apele acestuia care, cu mii de ani înainte, înghiţiseră evoluatele şi rafinatele tărîmuri ale Atlantidei, mit care stă la baza numelui oceanului. Şi poate că, pierzîndu-şi viaţa, Ulise dobîndeşte cunoaşterea pentru care, în pragul morţii, părăsise Ithaca.

Străbătînd Atlanticul prin emisfera australă, spre sud-vest, aşa cum spune Dante, Ulise ar fi ajuns, fără îndoială, în Brazilia sau chiar în Argentina, patria lui Borges, dacă nu ar fi răsărit în calea sa muntele Purgatoriului. El ar fi anticipat astfel descoperirea Lumii Noi de către Columb, în 1492, ghidat doar de stelele firmamentului sudic: „Sclipeau voios din cel’lalt pol puzderii / de stele-n cer, dar nu şi-a noastră care, / scăldată-n mare, s-ascundea vederii“. Similar, Umberto Eco evocă, în Insula din ziua de ieri, un episod contemplativ al lui Roberto: „Restul cerului era luminat şi limpede şi, la marginea dintre miazăzi şi apus, aproape de faţa mării, dincolo de pămîntul întins, zări un pîlc de stele pe care doctorul Byrd îl învăţase să le recunoască: era Crucea Sudului. (…) Roberto îşi amintea o fantasmă ce-i vrăjise copilăria, aceea a unui pelegrin prin locurile de pe celălalt tărîm care, ieşind dincolo, pe ţărmul acela necunoscut, văzuse cele patru stele, nemaizărite vreodată decît de primii (şi ultimii) locuitori ai Paradisului Pămîntesc“.

Erudit cunoscător al literaturii medievale şi expert dantesc, Umberto Eco îl preia pe Ulise, recuperat din Infern de Borges, îl însufleţeşte în Numele trandafirului şi îl salvează în Insula din ziua de ieri, prin mijloacele scriiturii concettiste, acolo unde succesiunea temporală este aparenţă sau joc. Rămînînd în inversiunea temporală propusă de Eco, Ulise părăseşte borealul Dublin (Joyce), scapă de execuţie în Carabinierii lui Godard, acolo unde bogăţia înseamnă cunoaştere, iar preţul plătit sînt crima şi moartea, pentru a ajunge, în cele din urmă, în Lumea Nouă, ca exponent al realismului visceral mexican (Bolaño).

Anulînd cronologia, Ulise continuă să navigheze prin ochiurile ţesăturii neterminate, destinate tatălui Laerte, întinse peste Atlantic şi Mediterana, din Grecia şi pînă în Mexic, graţie iubirii soţiei sale Penelopa, dobîndind nemurirea într-o altă ţesătură, de data aceasta literară. Contemplînd Crucea Sudului, Ulise atinge Paradisul terestru şi obţine mîntuirea prin iubirea dantescă, „iubirea ce roteşte ­sori şi stele“. 

Lorin Niculae predă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.