Ce nu știm că nu știm

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Vaccin și homeschooling jpeg

Într-un interviu acordat Ziarului de Cluj acum ceva vreme, un fost ministru al Educației, unul dintre cei mai buni miniștri ai României postdecembriste, afirma următoarele: „Acești digital natives care au, datorită interacțiunii lor cotidiene cu mijloacele de informare, internetul, jocuri de calculator, telefoanele mobile – astea sînt activități cotidiene, de la 3 ani încep – această interacțiune cotidiană cu genul ăsta de mijloace îi face să înceapă să aibă preferințe, predispoziții.  Preferă informația multimedia față de informația text, de ce? Totul e multimedia, Internetul tot e multimedia! Ei vor multimedia, tu le dai numai text. Și vrei să fie mulțumiți. Apoi, preferă informația pe care s-o poată accesa oricînd. Ei vor să-și downloadeze oricînd orice, școlile nu au dezvoltată componenta asta de e-learning. (...). Altă chestie: informație care să fie personalizată! Uitați-vă că toți își personalizează imediat totul: conturi de rețele sociale, celularul, tot, tot timpul își personalizează. Or, acolo (la școală, n.m., MI) nu e nimic personalizat. Totul e standard, nu poți să personalizezi nimic, să ai un proiect, să spui: OK, din informația asta, uite ce am făcut eu! Îmi apreciați această personalizare? Nu! La noi e: ai rezolvat asta, da, OK. N-ai rezolvat, pa!“

Domnul ministru pune în discuție un subiect fierbinte, azi: digitalizarea. Un subiect pe care se pare că noi, adulții care îi ghidează pe copii și adolescenți, nu îl „stăpînim“ prea bine, după cum arată forfota din ultimul timp în jurul datelor personale, protecție, privat, luptă pentru putere etc. Este adevărat, copiii și adolescenții de azi sînt oameni ai timpului lor: conectați de mici la internet, la informații și evenimente care curg cu o viteză dificil de gestionat chiar și pentru un adult, la o lume virtuală mai colorată vizual și auditiv decît cea reală. Pare aproape hilar să încerci să îi seduci cu pagini de hîrtie colorate palid, care se citesc într-un ritm soporific. Dl ministru propune ca materialele didactice să țină pasul cu vremurile. Nimic nu poate părea mai firesc, dacă pariem strict pe efectul prielnic al digitalizării. Adevărul este, însă, că nu știm încă nimic despre efectele în timp ale acestui fenomen asupra copiilor, tinerilor: nu știm cum vor arăta generațiile crescute cu degetele pe tastatură și cu ochii pe ecrane, sensibile doar la culori violente, acțiuni gîfîite, sunete stridente. Adevărul este că de-abia acum începem să ghicim capcanele internetului, să aproximăm efectele, bune sau rele, ale rețelelor de socializare sau manipulare, să încercăm să ne descotorosim de imixtiunea agresivă, în viețile noastre, a intereselor mari, private. Pe scurt, de-abia începem alfabetizarea. Nu sînt, răspicat, împotriva digitalizării rapide a educației. Dar mă întreb dacă știm bine de ce, cu cine, cînd și în ce condiții e bine s-o facem. Mai apoi, un copil care începe să mînuiască tableta sau telefonul mobil de la 3 ani o face pentru că adulții din jurul lui îl încurajează prin propriul exemplu, sau prin ofertă directă. Nu este opțiunea lui, ci a noastră, a celor mari. Învață, deci, să aibă preferințe pentru informație rapidă, internet la îndemînă, răspuns imediat. O fi bine, o fi rău? Încă nu știm să măsurăm efectele pe termen mediu și lung, de aceea nu m-aș grăbi să construiesc un model de educație pe un scenariu încă volatil. Și, nu în ultimul rînd, e adevărat, adolescenții, tinerii au tendința de a-și personaliza intensiv interacțiunea cu internetul: profiluri, pagini de socializare, display-ul mobilului etc. Dar nu e asta, în fond, tocmai o reacție promptă de apărare împotriva uniformizării agresive pe care o propune chiar internetul? Tinerii se mișcă în aceleași grupuri de amici și de informații, între aceleași emoticoane și trucuri photoshop, în același vocabular minimalist și gesticulație monotonă. Informație personalizată într-o lume digitalizată? Nu e deloc simplu, cum pare la prima vedere: este o întrebare la al cărei răspuns va trebui să mai muncim un pic.

Îi dau dreptate dlui ministru: manualele noastre sînt osificate, vin din timpuri care au pierit de mult și nu mai pot fi de folos unui elev al zilelor noastre. Dar cred că drumul spre digitalizare trebuie făcut prudent: încă avem de aflat traseele optime. Încă avem de pus busola corect pe harta infinită a internetului.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Mama și vremurile
La școală ne puneau mereu să scriem compuneri despre Mama. S-o descriem, s-o poetizăm, să-i dedicăm ode. De 8 Martie, să-i facem flori din hîrtie creponată. În „Puiul”, „Fefeleaga” sau „La Vulturi”, să-i studiem ipostazele tragice. La desen, să-i facem portretul în culori calde.
„Vorbește cu Angela”, „Pîine şi Mîine”, „Piese pentru Zîmbete” jpeg
Despre școală și personaje din copilărie
La vîrsta aia diferența se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă jpeg
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă
Perioadele pre-totalitare vin însoţite de isterie, agresivitate dezlănţuită, bezmetică.
Viață de cîine jpeg
Viață de cîine
În 30 de ani de exil, niciodată, pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
Reverii pascale jpeg
Reverii pascale
La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit.
Izolare și context jpeg
Izolare și context
Pandemia a invadat planeta într-un context care agravează lucrurile, pe fondul pesimismului economiei globale.
Ziduri jpeg
Ziduri
Poate profesorii noii ere ar trebui să fie cei care te învață empatia, esența ta umană, cei care te ajută să-i găsești cu adevărat pe ceilalți.
Viața de dincolo de convenții jpeg
Viața de dincolo de convenții
Fetița mea e acum preadolescentă și încerc cît pot să nu proiectez  în ea nici un ideal, fizic sau de orice alt fel.
Murim jpeg
Murim
Moartea a devenit singurul meu gînd, orice făceam îmi era prezent gîndul morții, iar noaptea mă frămîntam fără să pot adormi, mereu pe aceeaşi temă.
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul adevărat jpeg
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul-adevărat
Jurnalistul, anume cel serios, trăiește într-o permanentă îndoială în materie de ceea ce are de publicat.
Vaccin și homeschooling jpeg
Să ne amuzăm cu Othello
Sigur, privit azi, felul acelor ani de a face umor pare candid, cu totul nespectaculos, o joacă de copii cu peruci, costume și decoruri fanate. Dar, repet, publicul larg se amuza.
Totul e deschis… jpeg
Totul e deschis…
Pentru unii, pleiada de orientări sexuale diverse, precum și discursul explicit despre sexualitate (cu scene așijderea) pot fi șocante.
Vaccin și homeschooling jpeg
Talent, aplauze și pe urmă?
Printre concurenți sînt mulți copii. Foarte înzestrați și curajoși: un grup de instrumentiști format din copii cu deficiențe de vedere, o tînără de cincisprezece ani care, pentru a-și împlini visul de a deveni balerină, a preferat să-i fie amputat piciorul afectat de cancer osos și înlocuit cu proteză, decît să-i fie imobilizat de bucăți de metal...
Evadări în lumea mică jpeg
Evadări în lumea mică
Bunicii mei nu erau complet rupți de realitate, în sensul că bunicul meu se ținea, mereu, cît de informat se putea pe vremea în care fake news-urile erau politică oficială (da, n-am descoperit noi, acum, America) – asculta BBC-ul și Europa Liberă pe un foarte vechi radio, din cele ce pot fi văzute acum doar în cîteva palide încercări de muzee ale vremurilor de atunci.
Vaccin și homeschooling jpeg
1 Iunie, ziua adulților
De cîte ori văd, însă, cum este sărbătorit 1 Iunie în România, mi se pare că, deși „Grădina Maicii Domnului“ e mare, mulți i-au cam sărit gardul.
Aniversări tradiționale jpeg
Întîlniri și așteptări
Te duceai la locul întîlnirii, cuminte. De multe ori, la ceas, la Universitate. Te așezai într-un colț, să nu bați prea tare la ochi, și așteptai tăcut. Pe lîngă tine se mai foiau și alții care practicau același sport.
Cine mai scrie de mînă jpeg
Cine mai scrie de mînă
Nu pot spune că-mi plăcea caligrafia, ba dimpotrivă, mi se părea o plictiseală, dar cred că n-a fost cu totul așa.
Vaccin și homeschooling jpeg
Manualele, inutile?
Este evident, pentru oricine e preocupat de starea educației, că școala are nevoie mai mult ca oricînd de profesori „calificați“, „formați“, „educați“.
Treceri jpeg
Treceri
În urma trecerilor ratate au rămas, cum spuneam, teancuri-teancuri de amintiri.
Trăim o nouă cultură jpeg
Meleagris ocellata
Am întîlnit-o în oraş. În Piaţa Rahova.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce este educația? Vă rog urgent
Sînt lungi și multe discuțiile despre (in)utilitatea temelor pentru acasă.
Aniversări tradiționale jpeg
La conferințe
În facultate am fost o studentă bună, aș putea spune.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.