Reverii pascale

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Reverii pascale jpeg

„E-atîta liniște și-atîta nemurire

În pietrele ce nu știu să respire.”

EMIL BRUMARU

Într-o veşnică criză de timp, scurtam drumul spre şcoală tăind-o prin cimitirul părăsit de la marginea cartierului. Aproape că nu mai exista nici un obstacol în cale, doar cîteva cioturi putrede de lemn înfipte în pămînt şi cîteva şipci de gard împrăştiate prin iarbă, dezolante repere ce aminteau de un fost perimetru al eternităţii. Mai rămăsese un simulacru de poartă, încremenită de inutilizare, prin care, altădată, convoiul funerar – cai în grele valtrapuri, dricul împodobit cu îngeri auriţi, urmat de mulţimea îndurerată – intra în cimitir. În dreapta, o uşă prinsă în două balamale ruginite se bălăngănea ameninţător în jurul unui stîlp de susţinere care părăsise verticala. De cîte ori priveam această intrare, aveam impresia unei scenografii dintr-o piesă de teatru absurd.

Sufocat de noile blocuri ale cartierului, cimitirul se restrîngea vizibil, de la un an la altul, rămînînd o insulă părăsită într-o perpetuă agonie, un loc unde nepăsarea şi impietatea contemporanilor îşi făcuseră de cap. Poteca ce traversa cimitirul ocolea, pios, morminte şi cruci prăbuşite la pămînt. Prin iarba înaltă – niciodată cosită, doar pieptănată de vîntul cîmpiei – se mai puteau zări cîteva monumente funerare de marmură, acoperite de straturi groase de muşchi verzui, cruci cu braţele rupte şi cîteva cavouri cu uşile ferecate cu lanţuri grele pline de rugină. Din cînd în cînd, liniştea era spartă de croncănitul corbilor aşezaţi pe crengile celor cîţiva plopi de lîngă capelă, ruină şi ea. Un petic de pămînt pe care timpul încremenise.

De fiecare dată treceam grăbit, indiferent la peisajul din jur, cu gîndul la îndatoririle şcolare sau, poate, la primele iubiri. Nu ştiu ce mi-a venit în acea dimineaţă de duminică pascală. Probabil, impresionat de misterul Învierii, povestit cu atîta patos de cei ai casei, reîntorşi în zori de la Catedrala din centrul oraşului. La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit. Nici un semn că s-ar fi aprins vreo lumînare sau vreo candelă pe timpul nopţii. Nici o floare pe mormintele celor plecaţi. Doar bura de ploaie din timpul nopţii părea să fi fost singurul pelerin.

Am luat-o încet pe potecă. Imagini care nu-mi atrăseseră niciodată atenţia mă surprindeau la fiecare pas. Aproape de ieşirea din cimitir, poteca se bifurca, îmbrăţişînd misterios o cruce din metal, năpădită de buruieni, avînd la intersecţia braţelor un dreptunghi de tablă ruginită, pe care cu greu am reuşit să citesc cîte ceva: prenumele (Elena) şi vîrsta (13 ani). Dacă prenumele nu îmi spunea nimic, vîrsta, în schimb, mă trimitea cu gîndul la ceva cunoscut, lecturi, poate fapt trăit.

M-am abătut din potecă, aşezîndu-mă pe un bloc de marmură răsturnat în iarba umedă.    Am încercat să-mi adun gîndurile. Da, mi-am adus aminte. Erau reminiscenţe dintr-o scriere argheziană, era strigătul disperat al „omului alb”: „Sculaţi! El strigă pe nume vreo 40-50. Un zgomot lăuntric urmează chemării, şi apar pe brînci persoanele numite, din pămînt!”.

Poate printre aceste nume se află şi cel al Elenei. La atîtea minuni, ce ar mai conta încă una…

(text apărut în volumul Vămile albastre, Editura Institutul European, 2019)

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Mama și vremurile
La școală ne puneau mereu să scriem compuneri despre Mama. S-o descriem, s-o poetizăm, să-i dedicăm ode. De 8 Martie, să-i facem flori din hîrtie creponată. În „Puiul”, „Fefeleaga” sau „La Vulturi”, să-i studiem ipostazele tragice. La desen, să-i facem portretul în culori calde.
„Vorbește cu Angela”, „Pîine şi Mîine”, „Piese pentru Zîmbete” jpeg
Despre școală și personaje din copilărie
La vîrsta aia diferența se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă jpeg
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă
Perioadele pre-totalitare vin însoţite de isterie, agresivitate dezlănţuită, bezmetică.
Viață de cîine jpeg
Viață de cîine
În 30 de ani de exil, niciodată, pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
Izolare și context jpeg
Izolare și context
Pandemia a invadat planeta într-un context care agravează lucrurile, pe fondul pesimismului economiei globale.
Ziduri jpeg
Ziduri
Poate profesorii noii ere ar trebui să fie cei care te învață empatia, esența ta umană, cei care te ajută să-i găsești cu adevărat pe ceilalți.
Viața de dincolo de convenții jpeg
Viața de dincolo de convenții
Fetița mea e acum preadolescentă și încerc cît pot să nu proiectez  în ea nici un ideal, fizic sau de orice alt fel.
Murim jpeg
Murim
Moartea a devenit singurul meu gînd, orice făceam îmi era prezent gîndul morții, iar noaptea mă frămîntam fără să pot adormi, mereu pe aceeaşi temă.
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul adevărat jpeg
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul-adevărat
Jurnalistul, anume cel serios, trăiește într-o permanentă îndoială în materie de ceea ce are de publicat.
Vaccin și homeschooling jpeg
Să ne amuzăm cu Othello
Sigur, privit azi, felul acelor ani de a face umor pare candid, cu totul nespectaculos, o joacă de copii cu peruci, costume și decoruri fanate. Dar, repet, publicul larg se amuza.
Totul e deschis… jpeg
Totul e deschis…
Pentru unii, pleiada de orientări sexuale diverse, precum și discursul explicit despre sexualitate (cu scene așijderea) pot fi șocante.
Vaccin și homeschooling jpeg
Talent, aplauze și pe urmă?
Printre concurenți sînt mulți copii. Foarte înzestrați și curajoși: un grup de instrumentiști format din copii cu deficiențe de vedere, o tînără de cincisprezece ani care, pentru a-și împlini visul de a deveni balerină, a preferat să-i fie amputat piciorul afectat de cancer osos și înlocuit cu proteză, decît să-i fie imobilizat de bucăți de metal...
Evadări în lumea mică jpeg
Evadări în lumea mică
Bunicii mei nu erau complet rupți de realitate, în sensul că bunicul meu se ținea, mereu, cît de informat se putea pe vremea în care fake news-urile erau politică oficială (da, n-am descoperit noi, acum, America) – asculta BBC-ul și Europa Liberă pe un foarte vechi radio, din cele ce pot fi văzute acum doar în cîteva palide încercări de muzee ale vremurilor de atunci.
Vaccin și homeschooling jpeg
1 Iunie, ziua adulților
De cîte ori văd, însă, cum este sărbătorit 1 Iunie în România, mi se pare că, deși „Grădina Maicii Domnului“ e mare, mulți i-au cam sărit gardul.
Aniversări tradiționale jpeg
Întîlniri și așteptări
Te duceai la locul întîlnirii, cuminte. De multe ori, la ceas, la Universitate. Te așezai într-un colț, să nu bați prea tare la ochi, și așteptai tăcut. Pe lîngă tine se mai foiau și alții care practicau același sport.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce nu știm că nu știm
Domnul ministru pune în discuție un subiect fierbinte, azi: digitalizarea.
Cine mai scrie de mînă jpeg
Cine mai scrie de mînă
Nu pot spune că-mi plăcea caligrafia, ba dimpotrivă, mi se părea o plictiseală, dar cred că n-a fost cu totul așa.
Vaccin și homeschooling jpeg
Manualele, inutile?
Este evident, pentru oricine e preocupat de starea educației, că școala are nevoie mai mult ca oricînd de profesori „calificați“, „formați“, „educați“.
Treceri jpeg
Treceri
În urma trecerilor ratate au rămas, cum spuneam, teancuri-teancuri de amintiri.
Trăim o nouă cultură jpeg
Meleagris ocellata
Am întîlnit-o în oraş. În Piaţa Rahova.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce este educația? Vă rog urgent
Sînt lungi și multe discuțiile despre (in)utilitatea temelor pentru acasă.
Aniversări tradiționale jpeg
La conferințe
În facultate am fost o studentă bună, aș putea spune.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.