Talent, aplauze și pe urmă?

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Vaccin și homeschooling jpeg

Mă uit pentru prima oară la e­mi­siunea Românii au talent. Și, recunosc, este absolut imposibil să nu rămîi impresionat de biografiile adeseori ieșite din comun ale concurenților, de efortul lor curajos, de talentele puse în valoare de întregul spectacol. Adulți și copii, tineri sau bătrîni, anonimi sau binecunoscuți de comunitățile artistice ori sportive din care fac parte, toți adunați sub semnul speranței într-o (singură) șansă la celebritate. Te uiți și te minunezi: sînt mulți, sînt talentați, construiesc momente excepționale. Oameni care nu se văd în vacarmul vulgar și ignar ce ține captivă toată viața publică a românilor. Oameni care își văd de pasiunile lor, departe de lumea dezlănțuită, își mobilizează talentul, speranțele și resursele proprii, atîtea cîte sînt, doar pentru cinci minute de spectacol TV. Te întrebi de unde vin și ce se întîmplă cu ei după ce emisiunea se termină. Înțeleg că Românii au talent a ajuns la al nouălea sezon: unde sînt cîștigătorii edițiilor precedente? Au ajuns celebri, au emigrat ori s‑au reîntors la casele lor, în comunitățile lor, neștiute de nimeni?

Printre concurenți sînt mulți copii. Foarte înzestrați și curajoși: un grup de instrumentiști format din copii cu deficiențe de vedere, o tînără de cincisprezece ani care, pentru a-și împlini visul de a deveni balerină, a preferat să-i fie amputat piciorul afectat de cancer osos și înlocuit cu proteză, decît să-i fie imobilizat de bucăți de metal, un adolescent din Teleorman îndrăgostit de muzica populară pe care o cîntă cu foc și cu mult drag, o tînără de etnie romă care lasă cu gura căscată orice iubitor de operă, o copilă de nouă ani care dansează de parcă ar avea în spate nouă ani de exercițiu etc. Și tocmai pentru că pe scenă ajung asemenea copii, talentați și trecuți, trudnic, prin ore, luni, ani de exerciții și concursuri, mă întreb dacă nu e păcat să fie puși în aceeași „înghesuială“ cîștigătoare cu tot felul de români care nu au talent: un domn, repetent al mai multor ediții trecute, care face spectacol din lipsa totală a oricărei îndemînări artistice și din obrăznicie, o doamnă care știe să își rotească sînii enormi amețitor și amuțitor, un actor care face glume scabroase, un polițist a cărui voce poate fi ascultată doar după ce primești o doză zdravănă de anestezic, un personaj straniu, din SUA, care își poate înnoda mîinile, un altul din Scoția care poate „recupera“ din stomacul propriu bile sau monede înghițite anterior etc. Nu știu cu ce criterii se lucrează. Dar nici copiii – actori sau doar spectatori – nu știu după ce criterii ar putea fi selecționați pentru etapa următoare. Mi se va spune că televiziunea nu face educație, face doar „rating“. Chiar așa fiind, e greu de imaginat care este publicul-țintă al acestui soi de spectacol: căci cine este impresionat de o fată de 18 ani care cîntă fără cusur aria „O mio babbino caro“ nu poate fi impresionat de un decolteu vulgar, ofensiv și inutil, iar un amator care aplaudă cu ardoare un număr perfect de dans modern nu poate fi amuzat de glume de autobază abandonată.

Revenind, însă, la mulțimea de copii talentați, cuviincioși, mo­dești, harnici, este imposbil să nu observi că marea majoritate ajung la performanță cu mijloace proprii: prin sacrificiile părinților, prin generozitatea unui profesor ori a unei cunoștințe. Statul nu îi ia în calcul. Dacă i-ar lua, am auzi de școli performante susținute de la buget, de burse acordate copiilor care vor să urmeze o carieră artistică sau sportivă, de selecții organizate în școli de Ministerul Culturii și de cel al Educației, de programe intensive finanțate de guvern etc. Nici unul dintre copiii sau tinerii aflați pe scena emisiunii Românii au talent nu a avut ceva de povestit despre vreun semn de recunoaștere din partea statului român. Deși sînt români. Și au și talent. Ce se întîmplă cu ei, la cinci minute după spectaculosul lor moment de celebritate?

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Mama și vremurile
La școală ne puneau mereu să scriem compuneri despre Mama. S-o descriem, s-o poetizăm, să-i dedicăm ode. De 8 Martie, să-i facem flori din hîrtie creponată. În „Puiul”, „Fefeleaga” sau „La Vulturi”, să-i studiem ipostazele tragice. La desen, să-i facem portretul în culori calde.
„Vorbește cu Angela”, „Pîine şi Mîine”, „Piese pentru Zîmbete” jpeg
Despre școală și personaje din copilărie
La vîrsta aia diferența se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă jpeg
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă
Perioadele pre-totalitare vin însoţite de isterie, agresivitate dezlănţuită, bezmetică.
Viață de cîine jpeg
Viață de cîine
În 30 de ani de exil, niciodată, pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
Reverii pascale jpeg
Reverii pascale
La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit.
Izolare și context jpeg
Izolare și context
Pandemia a invadat planeta într-un context care agravează lucrurile, pe fondul pesimismului economiei globale.
Ziduri jpeg
Ziduri
Poate profesorii noii ere ar trebui să fie cei care te învață empatia, esența ta umană, cei care te ajută să-i găsești cu adevărat pe ceilalți.
Viața de dincolo de convenții jpeg
Viața de dincolo de convenții
Fetița mea e acum preadolescentă și încerc cît pot să nu proiectez  în ea nici un ideal, fizic sau de orice alt fel.
Murim jpeg
Murim
Moartea a devenit singurul meu gînd, orice făceam îmi era prezent gîndul morții, iar noaptea mă frămîntam fără să pot adormi, mereu pe aceeaşi temă.
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul adevărat jpeg
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul-adevărat
Jurnalistul, anume cel serios, trăiește într-o permanentă îndoială în materie de ceea ce are de publicat.
Vaccin și homeschooling jpeg
Să ne amuzăm cu Othello
Sigur, privit azi, felul acelor ani de a face umor pare candid, cu totul nespectaculos, o joacă de copii cu peruci, costume și decoruri fanate. Dar, repet, publicul larg se amuza.
Totul e deschis… jpeg
Totul e deschis…
Pentru unii, pleiada de orientări sexuale diverse, precum și discursul explicit despre sexualitate (cu scene așijderea) pot fi șocante.
Evadări în lumea mică jpeg
Evadări în lumea mică
Bunicii mei nu erau complet rupți de realitate, în sensul că bunicul meu se ținea, mereu, cît de informat se putea pe vremea în care fake news-urile erau politică oficială (da, n-am descoperit noi, acum, America) – asculta BBC-ul și Europa Liberă pe un foarte vechi radio, din cele ce pot fi văzute acum doar în cîteva palide încercări de muzee ale vremurilor de atunci.
Vaccin și homeschooling jpeg
1 Iunie, ziua adulților
De cîte ori văd, însă, cum este sărbătorit 1 Iunie în România, mi se pare că, deși „Grădina Maicii Domnului“ e mare, mulți i-au cam sărit gardul.
Aniversări tradiționale jpeg
Întîlniri și așteptări
Te duceai la locul întîlnirii, cuminte. De multe ori, la ceas, la Universitate. Te așezai într-un colț, să nu bați prea tare la ochi, și așteptai tăcut. Pe lîngă tine se mai foiau și alții care practicau același sport.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce nu știm că nu știm
Domnul ministru pune în discuție un subiect fierbinte, azi: digitalizarea.
Cine mai scrie de mînă jpeg
Cine mai scrie de mînă
Nu pot spune că-mi plăcea caligrafia, ba dimpotrivă, mi se părea o plictiseală, dar cred că n-a fost cu totul așa.
Vaccin și homeschooling jpeg
Manualele, inutile?
Este evident, pentru oricine e preocupat de starea educației, că școala are nevoie mai mult ca oricînd de profesori „calificați“, „formați“, „educați“.
Treceri jpeg
Treceri
În urma trecerilor ratate au rămas, cum spuneam, teancuri-teancuri de amintiri.
Trăim o nouă cultură jpeg
Meleagris ocellata
Am întîlnit-o în oraş. În Piaţa Rahova.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce este educația? Vă rog urgent
Sînt lungi și multe discuțiile despre (in)utilitatea temelor pentru acasă.
Aniversări tradiționale jpeg
La conferințe
În facultate am fost o studentă bună, aș putea spune.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.