Studii autohtone după reţete bologneze

26 septembrie 2010
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg

Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996. Nu ştiu care au fost atunci raţiunile pentru care s-a produs această schimbare de viziune, însă ştiu că a părut pentru mulţi dintre noi destul de frustrantă. Privind înapoi, cred că perspectiva studenţilor din acea vreme era destul de idealistă, ca să nu spun de-a dreptul iluministă. Pentru mine, pe atunci, facultatea însemna doar oportunitatea de a studia, de a citi mult, de a descoperi şi, fireşte, de a petrece timp cu prietenii. Ca student, nici o clipă nu m-am întrebat ce va urma după, unde voi lucra, ce îmi va oferi piaţa muncii. Un fel de idealism boem, care ne permitea să nu ne pese de faptul că nu avem bani de ţigări, că avem o singură pereche de blugi, şi aceia cam jerpeliţi. Aşadar, o frustrare exista, dar ea ţinea de faptul că eram lipsiţi de onoarea de a fi făcut 5 ani de studii, căci altfel, din punctul de vedere al disciplinelor studiate, noi, cei cu 4 ani, nu am avut de pierdut: pur şi simplu, din cîte îmi aduc eu aminte, am avut programa de studii mai aglomerată decît colegii noştri mai mari. Cînd s-a terminat vara de după examenul de licenţă, m-am gîndit că ar trebui să caut un loc de muncă. M-am orientat într-o doară spre inspectoratul şcolar şi, chiar dacă ratasem concursul pentru posturi (fusesem la mare, trei săptămîni, cu cortul!), am primit un post de profesor la ţară. În anul următor ştiam deja ce am de făcut, am dat concurs şi am obţinut un post de profesor titular la Cluj-Napoca în 1997.  

Starea educaţiei azi 

Cum stau, aşadar, lucrurile în învăţămînt? Mai întîi aş remarca faptul că nu prea avem încă perspectivă. Sîntem la început, abia au ieşit cîteva serii de absolvenţi. Suferim încă de pe urma absenţei unei legislaţii ferme care să normeze toate situaţiile confuze apărute. Licenţiatul este, după 3 ani de studii, destul de ferm în privinţa cunoştinţelor de specialitate. De aceea s-a şi decis, legislativ, ca el să nu poată preda decît la nivel gimnazial. 

Cît e de pregătit un licenţiat cu trei ani de studii? Pe de o parte, în facultate nu mai reuşeşte, în mod evident, să parcurgă şi să aprofundeze aceeaşi cantitate de materie pe care o parcurgeam noi. Spre exemplu, faţă de un curs de lingvistică generală pe care îl fac ei acum, nu ştiu în care an, noi aveam un curs de lingvistică în anul I şi încă unul, în anul al III-lea. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că seria mea a avut curs obligatoriu de eminescologie, încheiat cu examen cît se poate de dificil! Ce vremuri... Cursurile opţionale şi acumularea de credite permit unui student să finalizeze studiile chiar dacă nu şi-a sistematizat cunoştinţele de bază din domeniile fundamentale ale specialităţii. Se presupune că şi le va sistematiza pe parcursul anilor de master. Vă vine să credeţi că am întîlnit un absolvent cu licenţă care vroia să se angajeze ca profesor, dar nu ştia că interjecţia are funcţii sintactice? Mi-a spus cu naivitate că nu a avut timp să aprofundeze în facultate această „problemă“, dar că se va interesa. Interjecţia se predă la gimnaziu! Dar, fireşte, era un caz particular, nefericit. Pe de altă parte, se pune problema pregătirii didactice. În cei 3 ani de facultate, studentului de acum îi este accesibil primul modul de pregătire, pe care îl parcurge paralel cu specialitatea. Nimic nu s-a schimbat în această privinţă, studentul are aceleaşi cursuri, acelaşi număr de ore de practică. Să spun că niciodată acestea nu au fost suficiente? E un loc comun, tocmai de aceea se vorbeşte de cîţiva ani despre aşa-numita stagiatură, perioadă în care, asistaţi de un profesor-mentor cu experienţă, proaspeţii profesori să se formeze ca dascăli, ca pedagogi. Reglementări încă nu există. Dar pregătirea didactică la care au acces nu este afectată de noul sistem. Cine vrea să înveţe învaţă! 

Vorbind cu o fostă colegă, acum lector universitar la catedra de didactică a facultăţii, mi-a spus că există o faţă bună a situaţiei, pe care eu nu reuşisem să o văd. Spre deosebire de anii anteriori sistemului Bologna, mult mai mulţi studenţi vin acum la facultate cu dorinţa de a deveni profesori, iar dintre aceştia, mai mulţi sînt buni, cu potenţial, faţă de cei care înainte îşi asumau o viitoare profesie de dascăl! E o constatare care are nevoie de timp pentru confirmare. Dar chiar conştientizarea aceasta mi se pare un cîştig. Cînd ştii ce vrei să devii, ai toate şansele să găseşti şi calea pentru a deveni. 

Ce îl aşteaptă pe licenţiatul cu 3 ani de studii? 

Aş spune că îl aşteaptă o sumă de oportunităţi. Pregătirea de bază, primită în anii de facultate, îi permite mai ales să decidă dacă i se potriveşte cu adevărat această specializare. Dacă nu i se potriveşte, are calea deschisă către un master într-un domeniu înrudit, care să îi permită o reorientare profesională. Din punctul de vedere al absolventului de Litere, se deschid căi destule, de la antropologie pînă la ştiinţele comunicării sau chiar ştiinţe politice. E alegerea lui, căci piaţa muncii îi va permite să se angajeze în domeniul de master, chiar dacă are licenţă în alt domeniu. Şi astfel scapă de profesorat! Nu ştiu dacă acest lucru înseamnă un minus, mai degrabă aş crede că este o formă de flexibilizare socială şi profesională. Nu e cazul să ne temem! Întotdeauna cei buni vor fi motoarele care vor duce înainte societatea. Scenariile apocaliptice sînt perimate şi ţin de o altă, revolută, mentalitate. 

Ce face însă dacă simte că destinul său este cel de dascăl? Ar părea simplu: fie rămîne cu studiile de licenţă şi poate preda în ciclul inferior, la gimnaziu, fie parcurge studiile masterale şi poate preda şi la liceu. 

Cum spuneam, studiile din perioada primilor trei ani sînt, pentru cei mai mulţi, insuficiente pentru a asigura calitatea profesională. Nu mă refer la unele cazuri excepţionale şi nici la studenţii aflaţi sub medie, ci la cei mulţi, oneşti, serioşi. Masteratul ar trebui să le asigure acestora fluxul de informaţii şi de aptitudini care să le consolideze cunoştinţele şi aptitudinile. În acest sistem, masteratul – cred eu – devine obligatoriu pentru cei ce vor să fie profesionişti. Dar masteratul e o formă de specializare – literatură română, literatură comparată, lingvistică etc. Astfel că ceea ce nu s-a acumulat din fundamentele disciplinei, în anii de licenţă, riscă să nu fie acumulat nici în anii de master. Absolventul care nu ştia că interjecţia are funcţii sintactice nu va şti nici după absolvirea unui masterat de literatură. Păcat! Cred că aici e o breşă a sistemului, o scăpare periculoasă. Desigur, ajuns profesor, poate studia singur. 

Pentru a deveni profesor de liceu nu este suficient să parcurgă orice studii masterale. Mulţi absolvenţi cu licenţă şi-ar dori să facă un masterat într-un alt domeniu şi apoi să predea la liceu. Legea nu permite, şi bine face! „Risipei se dedă florarul“, nu cel ce doreşte să îşi asume cu fermitate un destin profesional. La urma-urmei, nimic nu îl împiedică pe un absolvent de masterat din domeniul licenţei să mai facă unul, într-un domeniu care îl pasionează. Însă nu ar fi cinstit să „fenteze“: necesitatea unui masterat din domeniul de bază a fost impusă legal tocmai pentru a se asigura aprofundarea şi sistematizarea cunoştinţelor, precum şi sedimentarea competenţelor. Tocmai de aceea, masteratul permite şi parcurgerea unui al doilea modul de didactică. Iar angajarea ca profesor de liceu este condiţionată de absolvirea acestui modul. E un privilegiu faţă de ceea ce li se punea la dispoziţie absolvenţilor de dinainte de... Bologna. Ca să nu mai vorbim despre oportunitatea de a parcurge un masterat de didactica specialităţii, însă aceasta e o altă discuţie, neexistînd, din cîte cunosc eu, nici în acest sens o fermitate legislativă şi metodologică. 

Conchizînd, la fel de subiectiv precum am fost şi mai sus, ce îmi rămîne de spus? Vorbim de ani buni despre mutarea de accent, în cadrul învăţămîntului, dinspre cunoştinţe înspre competenţe. Dar, vă întreb, cum să ai competenţe, dacă nu ai cunoştinţe? Vreau şi eu reţeta! Nici în privinţa studiilor universitare, nici în privinţa celor preuniversitare nu cred că se poate vorbi despre competenţe, dacă nu există cunoştinţe. Programele şcolare, programele universitare, formulele de organizare a studiilor pe ani, pe cicluri, pe etape de studiu trebuie să ţină cont de această realitate. În ceea ce o priveşte pe... Bologna? Pe de o parte, nostalgiile mele vetuste, pe de altă parte, realitatea...  

Horia Corcheş este inspector de Limba şi Literatura Română, Cluj-Napoca.

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.