18 filme de neratat la TIFF18

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
18 filme de neratat la TIFF18 jpeg

Dacă ar fi să alegeți doar 18 filme din oferta de 220 de titluri de la cea de-a 18-a ediție a TIFF-ului, din acest an, iată la ce ar trebui să vă luați bilet. Iar asta cît de curînd. 

● La Gomera – Este unica șansă de a vedea noul film al lui Corneliu Porumboiu înainte de premiera românească din toamnă. Cel mai inventiv regizor al Noului Val schimbă din nou bara de direcție, luîndu-și rămas bun de la estetica minimalistă cu acest neo-noir de lux, deconstruit – cu inteligența unui Godard – pînă la ultimele consecințe ale limbajului, deopotrivă vorbit și cinematografic.

● Monștri – Debutul regizorului Marius Olteanu și, totodată, singurul titlu românesc din cursa pentru Trofeul Transilvania e o poveste de dragoste despre compromis, presiuni sociale și revelații dureroase din viața unui cuplu. Un film de-o admirabilă rigoare formală, prezentat în secțiunea Forum a Berlinalei din acest an, care ajunge la TIFF după un intens parcurs festivalier internațional.

● MO – Cel mai provocator film românesc al anului, ba chiar al ultimilor ani, calcă apăsat pe terenul minat de controversele generate de mișcarea #metoo. Curajul e nu doar al regizorului debutant Radu Dragomir, ci și al cuplului de protagoniști Răzvan Vasilescu și Dana Rogoz, în rolurile profesorului predator, respectiv al studentei care-i pică în plasă, într-un alunecos joc de-a șoarecele și pisica.

● Dama de cupă – Nu știu cîte actrițe ar fi putut juca o femeie de succes, mamă respectabilă căreia îi pică cu tronc fiul vitreg, dar Trine Dyrholm este pur și simplu sublimă și detestabilă în acest thriller danez distins cu Premiul publicului la Sundance. Scenele de sex sînt amuțitoare, iar dacă filmul ar fi fost regizat de un bărbat, nu de o femeie (May el-Toukhy), ar fi fost acuzat instantaneu de misoginie.

● Jocuri de putere – Laureat cu Trofeul Transilvania pentru Stockholm, spaniolul Rodrigo Sorogoyen revine cu un pasionant thriller politic despre corupție și, ca să vezi, lucrurile nu stau cu mult mai diferit decît ce știm din politica românească. Geniul filmului e că ajungi să ții cu unul dintre politicienii corupți, doar pentru că, în încercarea de a-și salva pielea, el încearcă să demaște rețeaua.

● Cler – Tot despre jocuri de putere, de data aceasta în sînul Bisericii Catolice, este vorba și în acest colosal hit de box-office, văzut de peste patru milioane de spectatori în Polonia. Frisonant, dar și condimentat cu umor negru, filmul-fenomen al lui Wojtek Smarzowski acuză abuzul, dar nu o face cu barda, fiind mai puțin caricatural și mult mai uman decît te-ai putea aștepta.

● Gloria Bell – Copilul-minune al TIFF-ului, chilianul Sebastian Lelio, premiat cu Oscar pentru O femeie fantastică, a semnat acest glorios remake în limba engleză după propriul său hit de la Berlin, Gloria, cu o Julianne Moore fantastică în rolul unei femei divorțate între două vîrste, pe care o crezi fără probleme atunci cînd spune: „Dacă lumea sare în aer, vreau să mor dansînd“.

● Durere și glorie – Pedro Almodóvar dă melodrama mai încet și se expune în toată vulnerabilitatea cu acest film semibiografic deghizat în metaficțiune și populat cu toate mărcile înregistrate ale autorului. La Cannes, criticii l-au îmbrățișat necondiționat, și pe bună dreptate: este o subtilă operă de maturitate despre gloria trecută și durerea din prezent, care respiră Palme d’Or prin toți porii.

● Quien te cantara – Tot despre gloria trecută și prezentul dureros este vorba și în noul film al lui Carlos Vermut (Magical Girl), în care un popstar își pierde memoria și, odată cu ea, abilitatea de a cînta, drept care recurge la asistența celei mai împătimite fane ale sale pentru a putea face față concertului de come-back. Imaginați-vă Persona lui Bergman refăcută de Almodóvar.

● Strălucirea eternă a minții neprihănite – Au trecut 15 ani de la acest film-cult, probabil capodopera lui Michel Gondry, care e omagiat în acest an la TIFF cu o retrospectivă integrală. Prilej de a revizita această sofisticată poveste de dragoste, despre dragoste și memorie. Căci dacă memorie nu e, nimic nu e.

● Dolce Fina Giornata – Subiecte precum emigrația, terorismul sau naționalismul abundă în filmele ultimilor ani, dar puține reușesc să le înglobeze atît de complex în poveste cum o face polonezul Jacek Borcuch. În plus, e o ocazie neașteptată de a o revedea pe magnifica Krystyna Janda în rolul unei scriitoare retrase în raiul toscan și premiate cu Nobelul pentru literatură, care detonează spiritele cu discursul ei de mulțumire.

● Coincoin și invazia extraterestră – Bruno Dumont revine la personajele zănatece (jucate de neprofesioniști) din miniseria Micul Quinquin cu un nou maraton (de patru ore) de satiră socială neortodoxă și slapstick aiuritor în care extratereștrii sînt nu doar cei picați din cer sub forma unor boțuri negre vîscoase, ci și emigranții veniți de peste mări și țări. De nepovestit și de savurat în egală măsură.

● X&Y – Ciudățenia absolută vine de la artistul vizual suedez Anna Odell, care dinamitează convențiile despre rolurile asumate de bărbați și de femei în societatea de azi, cu un experiment pe cît de stimulant, pe atît de consternant în care cuplul protagonist este interpretat, pe rînd, de șase seturi de actori scandinavi într-un decor à la Dogville, în care nu știi niciodată ce e real și ce e ficțiune.

● Jonathan Agassi mi-a salvat viața – Etica documentarului e pusă în discuție de Tomer Heymann (Mr. Gaga) în această tulburătoare incursiune în universul filmelor pentru adulți în care megastarul israelian de gay porn Jonathan -Agassi se deșiră literalmente în fața noastră, într un carusel distructiv al exceselor, dar ceea ce te zdrobește emoțional e relația sinuoasă pe care actorul o are cu mama lui.

● Lungul drum al zilei către noapte – Highlight-ul Focusului chinezesc de la TIFF 18 nu e o adaptare a piesei lui Eugene O’Neill și nici a povestirilor lui Roberto Bolaño din Last Evenings on Earth (traducerea literală a titlului în chineză), majoritatea despre rătăcitori solitari de la marginea societății, la fel ca eroul acestui neo-noir oniric și criptic, desăvîrșit printr-un fabulos plan-secvență în 3D de o oră.

● Conformistul, Cleo de la 5 la 7 și Față în față – Trei clasici și tot atîtea proiecții speciale: primele două comemorative, în onoarea cineaștilor Bernardo Bertolucci și Agnès Varda, recent dispăruți dintre noi, iar ultima – ingeniosul thriller high-tech al lui John Woo – în prezența actorului Nicolas Cage, invitat special al acestei ediții.

Foto: Marius Mariș

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.