A auzi sau a nu auzi...

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
A auzi sau a nu auzi    jpeg

Ca niciodată, tema acestui număr mă trimite simultan şi brusc într-o sumedenie de direcţii diferite. Din motive care îmi scapă, nu le pot urmări şi nu le pot lega între ele. Par să nu vrea nicidecum să se coaguleze într-un articol coerent-decent. Am ales să le las să-şi spună fiecare punctul de vedere...

Pe cînd avea 6 ani, fiul meu cel mic m-a întrebat cu o mină serioasă, ca întotdeauna cînd îşi pune şi îmi pune o problemă importantă: „Mamă, de ce nu ne putem vedea pe noi aşa cum îi vedem pe ceilalţi?“. Mi-am amintit acum întrebarea lui, de vreme ce nici de auzit nu ne auzim pe noi înşine aşa cum îi auzim pe ceilalţi.

Totuşi, am putea remedia acest inconvenient printr-un mic experiment:

Ascultă-ţi propriile cuvinte cînd eşti cu cineva. Ai putea fi surprins de ceea ce ai să auzi. Încearcă să percepi tonul, ritmul, intensitatea vocii. Observă-i modulaţiile. Este bucuroasă? Furioasă? Revendicativă? Ironică? Sau este monotonă? Poate blîndă? Argumentativă? Repezită? Felul în care vorbeşti are legătură mai mult cu tine însuţi, cu persoana căreia te adresezi sau cu tema discuţiei? Vocea ta este în acord cu ceea ce simţi în acel moment sau dimpotrivă? Dar dacă ai încerca să-ţi auzi vocea interioară... ce ar spune aceasta? Şi mai ales cum ar spune-o?

Auzul, precum oricare dintre celelalte simţuri, ne permite contactul cu mediul din jur. Iar atunci cînd (ne) întrebăm ce auzim, răspunsul spontan se referă la stimuli din exterior: zgomotul unei maşini în mişcare şi nelipsitele claxoane, ciripitul păsărilor şi lătratul unui cîine, o melodie, vocile altor oameni, sirene şi înjurături, scrîşneli şi ţipete, mormăieli şi bufnituri. Mă întreb însă cîte persoane îşi aud propria voce, propriul ton şi propriile inflexiuni atunci cînd rostesc ceva, atunci cînd se adresează cuiva. Nu am idee nici cîţi dintre noi îşi (mai) aud vocea interioară. Sîntem mai degrabă atenţi la ceea ce auzim din afară şi prea puţin conştienţi de modul în care noi înşine vorbim. Dacă ne-am acorda răgazul de a ne auzi propria voce şi propriile cuvinte, cred că am afla cîte ceva despre noi înşine. Şi poate am afla şi de ce nu reuşim uneori să ne facem auziţi.

Un cunoscut obişnuia să vorbească foarte tare, să fixeze volumul televizorului aproape de maximum, cu explicaţia fermă – „Sînt surd, nu aud“. Întîmplarea a făcut să meargă la un control ORL şi să afle astfel că de fapt aude foarte bine. Controlul şi testele nu indicau nici cea mai mică deficienţa auditivă. Ştiinţa i-a contrazis simţurile. Omul a fost o vreme bulversat. Nu ştiu de ce nu auzea – poate că, la un moment dat, nu a mai vrut să audă ceva dureros sau poate că, din contră, îşi dorea foarte mult să audă ceva anume. Sînt doar speculaţii, dar rămîne ideea că putem să nu auzim, deşi „tehnic“ sîntem în regulă.

Auzim subiectiv şi, ca atare, selectiv. În acelaşi context, fiecare aude altceva. Auzim ceea ce vrem să auzim sau ceea ce ne interesează. Ceea ce ne place, ceea ce ne avantajează, ceea ce ne convine. Sau auzim ceea ce deja ştim ori doar ceea ce ni s-a repetat vreme îndelungată (de unde, spre exemplu, şi invariabila replică – „vorbeşti ca mama/tata“). Pe de altă parte, auzim aşa cum sîntem educaţi – sîntem antrenaţi să auzim informaţia şi ca atare neglijăm nuanţele, interpretarea ori sensul. Astfel putem foarte bine să auzim cuvintele cuiva şi să pierdem esenţialul. Nu-i auzim fie bucuria, fie suferinţa. Nu-i auzim nevoia ori nu-i înţelegem strădania. Filtrele ce ne modulează felul în care auzim sînt şi ele influenţate de o sumedenie de atribute personale – aşteptări, speranţe, dispoziţia dintr-un anume moment, temperament, gradul de introversie/extraversie.

Îmi amintesc cum în copilărie puteam să stau oricît atentă la ceea ce vorbeau oamenii mari. Ceea ce mă frapa atunci, precum şi mai tîrziu (fiindcă oamenii nu se schimbaseră în timpul în care eu crescusem), se referă la faptul că pentru fiecare era infinit mai important să spună, să vorbească şi mai puţin să audă ceea ce i se spune. Mi se părea incredibil cum pot vorbi, de fapt, singuri. Şi cum pot fi absolut mulţumiţi. Nu mai trebuie să spun că acest lucru îl regăsesc azi atît la o întrunire boemă într-un club, cît şi la un talk-show pe orice canal TV. Îl regăsesc la întruniri publice ori private şi mă întreb... oare chiar auzim?

Miruna Ţecheră este psihoterapeut şi lucrează într-o clinică privată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.