Acolo unde nu e bine

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Acolo unde nu e bine jpeg

Mama zice că o să se dărîme casa peste ea, că nu mai poate s‑o repare, că nu mai are putere să plivească grădina, că or s-o năpădească buruienile, că plouă din ce în ce mai puțin, că un nor de praf roșu se deplasează dinspre Sahara către România, pe scurt, că se apropie sfîrșitul lumii. Tata nu vrea să țină cont de stimulatorul cardiac, încearcă să muncească în continuare ca în tinerețe, pentru că „dacă nu fac eu, cine face?“. Vecinul meu a pus doi bușteni de lemn de-a lungul drumului, în dreptul casei lui, să mai reducă din viteza mașinilor care merg cu 15 km pe oră. Nea’ Mitică umblă cu un mîța într-un sac, pe spinare, se duce la rîu s-o omoare pentru că „s-a înnădit la puii de găină“.

Un copil moare mușcat de cîini în mijlocul orașului. Vînzătoarea de la supermarket îmi dă cumpărături la caiet, dacă mi-am uitat portofelul în cealaltă geacă. Tomberoanele de gunoi sînt totdeauna pline. Dezinfectantul cu care s-a spălat doctorul pe mîini, înainte de a-l opera pe tata, e posibil să fi fost apă chioară. Noul sistem de semaforizare inteligentă, care a costat enorm, a creat haos în oraș. În timpul secetei care ucide sute de hectare de culturi, prezentatorii de la meteo sînt fericiți că e „vreme bună“ de mers la munte și la mare. Dacă n-ai lanț pentru ancoră de barjă comercială și‑ți lași bicicleta nesupravegheată cinci minute, cineva reușește să taie cablul oțelit-plastifiat și să o fure. Autobuzul se strică, iar șoferul urlă la călători să coboare și să-l împingă. Mașina îți poate funcționa impecabil, dat tot trebuie să dai minimum 50 de lei șpagă ca să treci ITP-ul. Oricît de cald ar fi, dacă deschid o fereastră, totdeauna este cineva care urlă că „trage curentul“. Un regizor de teatru plătit cu 20.000 de euro nu se simte bine, iar actorii plătiți cu 68 de lei pe spectacol repetă, se pregătesc singuri, cum îi taie capul. Nici un taximetrist nu respectă nici o regulă de circulație. Un fotbalist cade din senin pe teren, iar cei de la Ambulanță îl aruncă pe targă ca pe un sac de cartofi. Ușa termopan de la bucătăria casei, pe care am cumpărat-o, are o crăpătură prin care se poate strecura pisica.

Copiii noștri arată, se îmbracă, se comportă fix la fel precum cei din Vest. Peste bătrînii noștri parcă a trecut istoria cu tancul. Dacă te iei după comentariile de la sfîrșitul articolelor din presă sau după cele de la postările de pe Facebook, reiese că majoritatea românilor e ori dementă, ori imbecilă. Toată lumea vrea figuri noi în politică, dar mai toți îi votează pe aceiași politicieni vechi pe care îi știu de la televizor. Nimeni nu mai are timp de citit, deși, totodată, aceiași oameni aferați văd lunar zece filme și douăzeci de seriale pe net ori robotesc de cîteva luni la un joc pe smartphone. Unii sînt păliți de iluminare prin tabla Jeep-ului mai ceva decît Saul pe drumul Damascului, se mută la țară, pun țoale pe jos, petunii în geam, își construiesc o bulă idilică și preamăresc viața patriarhală a țăranului român. Construim vile-vile-vile. Visăm autostrăzi în fundul curții. Ne împărțim în vegani, vegetarieni și carnivori. Ne temem de cutremur. Pietonii îi urăsc pe bicicliști, bicicliștii îi urăsc pe șoferi. Și invers. Ne mîndrim peste măsură, ca și cum ar fi o realizare personală, cînd cîștigă „ai noștri“, apoi îi disprețuim cînd pierd. Toată lumea dă vina pe toată lumea. Nimeni nu vrea să-și asume nimic, în special naționalitatea...
Nu cred că acasă e neapărat acolo unde e bine. Eu, de exemplu, mă simt acasă în toată bulibășeala schițată fugar mai sus, pe care aș putea să o povestesc la nesfîrșit. N-am vrut niciodată să trăiesc în altă parte. Altfel, e doar o convenție. În funcţie de locul în care îţi propui să ajungi, pleci sau nu de-acasă. Dacă vrei să ajungi pînă la magazinul din colţ, ai plecat de acasă, iar casa înseamnă acasă. Dacă ieşi din oraş, pleci de acasă, iar acasă înseamnă oraşul. Dacă ieşi din ţară, acasă înseamnă ţara ta. Dacă ar fi să pleci cu o rachetă pe Lună, acasă înseamnă Pămîntul. Pînă la urmă, adevăratul acasă e acolo unde mintea ta are cele mai mari șanse de a se împăca cu sine.

Florin Lăzărescu este scriitor și scenarist. Cea mai recentă carte a sa, Întîmplări și personaje, a apărut în 2015, la Editura Polirom.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.