Adulescenții noștri, adulescenții lor

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Multe ştiri, yak, yak, yak jpeg

Fără îndoială, ciclurile de viaţă nu mai sînt ce-au fost. Înainte de ’89, terminai facultatea, erai repartizat la un post de pe întinsul patriei şi, vrînd-nevrînd, la 23-24 de ani te trezeai „încadrat în cîmpul muncii“. Cam tot atunci te şi căsătoreai: în 1989, vîrsta medie la prima căsătorie era 22 de ani pentru femei şi 25 pentru bărbaţi. Primul copil venea repede (vîrsta medie a mamei la prima naştere, tot în 1989, era 22,3 ani). Deci, la 25 de ani, cei mai mulţi dintre noi eram „cetăţeni responsabili“, cu slujbă, familie, copii de crescut. 

Lucrurile s-au schimbat – demografia fiind argumentul cel mai puţin spectaculos. În medie, femeile se căsătoreau în 2008 (date mai recente nu avem) pentru prima dată la 26 de ani şi bărbaţii la 29, vîrsta mamei la prima naştere este de 25,5 ani (dar numărul naşterilor a scăzut simţitor, ceea ce înseamnă că numărul femeilor care nu au nici un copil a crescut şi el). 

Comportamentul demografic este doar partea uşor măsurabilă a unui fenomen mai larg: întîrzierea maturizării sociale. El nu e nou: e suficient să citim la întîmplare cîteva biografii din secolele trecute, pentru a afla că în secolul al XIX-lea o femeie de 20 de ani era de regulă mama cîtorva copii, că flăcăii se însurau imediat după ce „se întorceau de la oaste“ etc. Era firesc să se întîmple aşa: speranţa medie de viaţă la naştere fiind în România, în 1980-1901, de 36 de ani, după 50 de ani un om era considerat bătrîn. Absolvirea liceului era rezervată cazurilor excepţionale, deci nu puteam, statistic, vorbi despre studii prelungite care să împiedice intrarea în viaţa activă. Speranţa de viaţă dublîndu-se, una dintre consecinţe trebuie să fie şi „expandarea“ ciclurilor de viaţă. După 1990, odată cu „democratizarea“ învăţămîntului universitar (rata cuprinderii în învăţămîntul superior se apropie de 80%), statutul social dominant al tînărului de douăzeci şi ceva de ani este cel de student. 

Cum spuneam, înainte de ’89 un absolvent de facultate devenea automat salariat. Astăzi, lucrurile se complică. Întîlnim tot mai mulţi tineri care încep o facultate, sau mai multe simultan, după care constată că le-ar plăcea să studieze altceva, reîncep studii în alt domeniu, după care fac un master, apoi un doctorat, astfel încît pe mulţi vîrsta de 30 de ani îi găseşte pe băncile facultăţii. Uniunea consensuală, cuplurile neoficializate pînă tîrziu sînt din ce în ce mai frecvente – la asta contribuie dificultăţile proprii perioadei de tranziţie sau ale crizei: dificultatea achiziţionării unei case, scumpetea accesului la servicii sociale care să permită creşterea unui copil într-un cuplu în care ambii membri sînt activi profesional etc. 

Fenomenul nu este original – îl întîlnim în toate societăţile de tip occidental, a căpătat şi un nume sugestiv: adulescenţă. A fost ilustrat de o comedie neagră a lui Étienne Chatiliez (2001) – Tanguy, în care este vorba despre un tînăr de 28 de ani care trăieşte împreună cu părinţii şi (fapt de neconceput în urmă cu un deceniu) nu este deloc interesat să părăsească cuibul familial, ba chiar opune rezistenţă atunci cînd aceştia încearcă „să-i facă vînt“. Este propriu „Generaţiei Y“, generaţia crescută integral în era digitală, o generaţie iconoclastă, caracterizată de sociologi mai ales prin refuzul modelelor; poate de aici, prelungirea după limitele obişnuite a „vîrstei căutărilor“. 

În România, este generaţia celor care nu au cunoscut aproape deloc „beneficiile“ regimului comunist. Mai mult, existenţa adultă a celor care acum au puţin peste 20 de ani s-a confundat cu o perioadă de creştere economică (2000-2008). S-au obişnuit, cu alte cuvinte, să trăiască într-un mediu mai degrabă prietenos; tocmai de aceea, mecanismele de autoapărare le sînt atrofiate. Criza economică i-a lovit cu furie: dacă în semestrul II din 2007 tinerii sub 30 de ani reprezentau 10% din totalul şomerilor, în acelaşi semestru al acestui an ei reprezintă 20% (asta, fără a-i lua în calcul pe cei care sînt studenţi doar pentru a nu fi şomeri). Ceea ce mă face să cred că, în cazul României, „adulescenţa“ nu e doar un stil de viaţă, ci mai degrabă o dramă trăită de o nouă generaţie de sacrificiu.   

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.