Altă lume, alte obiceiuri

Adrian BENEA
Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Altă lume, alte obiceiuri jpeg

Societatea în care trăim influențează în mare măsură alegerile pe care le considerăm personale și definitorii. Dacă aveți impresia că această afirmație pare hazardată vă provoc să inițiați un sondaj printre cunoștințe: veți constata că tabieturile voastre sînt împărtășite de mulți alții.

Prin urmare, obiceiurile cu care am crescut și pe care le credem relevante pentru personalitatea noastră își pierd treptat din pertinență atunci cînd ne mutăm într-o altă țară și intrăm în contact cu o cultură diferită. Lucrul acesta nu se întîmplă peste noapte, desigur, este necesară o perioadă mai scurtă sau mai lungă de tranziție, în funcție de capacitatea de adaptare și de motivația fiecărui individ în parte, dar, în multe cazuri, deznodămîntul este inevitabil. Lucru care mi s a întîmplat și mie.

N-am avut tabieturi în adolescență, ci doar dependențe pe care le-am numit astfel, căci la vîrsta aceea doar ceilalți aveau defecte, eu mărșăluind imperturbabil pe drumul spre perfecțiune. Pe atunci țigara era doar cool și nu factorul declanșator a nenumărate boli, cum a devenit ulterior, cînd am înțeles, într-un tîrziu, ceea ce rezultatele sutelor de studii ne spuneau de vreo treizeci de ani. Inițial mergea de minune la cafea, dar s-a dovedit în scurt timp că se potrivește la orice, devenind rapid un viciu, ceea ce m-a determinat să-mi pun voința la încercare într-o primă tentativă de a-l ține sub control. Mi-am propus atunci să nu mai fumez decît la cafea, iar rezultatele nu s au lăsat așteptate: am trecut de la două la cinci cafele pe zi.

Apoi am emigrat, năucit de tranziția fără sfîrșit și decis să-mi tratez portofelul suferind de anemie cronică.

În Canada, țara de adopție, obiceiul meu a primit o grea lovitură: aici, fumatul nu mai este un viciu social acceptat. Ai voie să fumezi, desigur, dar nu în locurile publice, pe terase, în parcuri sau acasă, în două treimi din apartamentele de închiriat (iar dacă ești proprietarul unei case, fumatul e considerat factor de risc, prin urmare crește automat costul asigurării obligatorii) și nici în mașină, dacă ai pasageri. Cu o țigară aprinsă în mînă, ești poate aproape la fel de discriminat ca un cetățean de culoare în America anilor ’50. Vara nu e neapărat o problemă, îți poți savura țigara pe balcon, iarna însă, la -30º, lucrul acesta devine vag inconfortabil. Tutunul e scump și, dacă îți vine nefericita idee să-ți faci o asigurare privată de sănătate, realizezi că prețul pachetului de țigări este doar vîrful aisbergului, comparat cu costurile colaterale.

În plus, există acea subtilă presiune socială, acel trend care în mediile urbane înlocuiește gura tîrgului și care te face să te simți anacronic, încremenit într-un timp populat de fantome dacă obiceiurile tale sînt considerate retrograde. Cei din jurul tău sînt obsedați de mîncatul sănătos, de produsele biologice și de sport în toate formele sale, iar tu, intrusul cu țigara, ești privit în cel mai bun caz cu milă și uneori apostrofat de cei care își imaginează că, dacă există un fumător în oraș, restul populației se califică automat în categoria fumătorilor pasivi.

În consecință, am renunțat la țigări și, treptat, la cafea. Acum beau ceai verde – neapărat matcha – și, dacă sînt întrebat, pot să ofer o mulțime de argumente care să-mi justifice decizia, dar dacă vreau să fiu sincer cu mine însumi, mărturisesc că motivele au legătură cu anumite probleme digestive și, în mai mică măsură, cu nevoia de a fi în ton cu lumea. Pe de altă parte, am devenit și eu preocupat de sănătate, ca mai toți cei din jurul meu, și mi-e greu să realizez în ce măsură faptul acesta se datorează mediului sau mai degrabă e o preocupare tipică vîrstei mijlocii; ce e sigur e că tabieturile mele s-au modificat în consecință.

Am descoperit că practica meditației îmi crește toleranța la frustrare, drept urmare am inclus-o în rutina zilnică. A devenit și yoga un tabiet: fără cîteva minute de exerciții mi-e greu să fac față programului zilnic. Ceaiul verde îmi oferă o doză moderată de cofeină, suficientă cît să mă împiedice să salivez după cafea. Am renunțat la mașină – trăiesc în oraș – și am constatat, cu surprindere, că mersul pe propriile picioare poate fi chiar plăcut, așa că am adăugat o scurtă plimbare la obiceiurile zilnice.

Îmi lipsește țigara uneori, nu pentru că aș fi încă dependent de nicotină, ci pentru că naturalețea gesturilor are de suferit de cînd am renunțat. Acum nu mai știu ce să fac cu mîinile în momentele de nesiguranță, iar yoga nu mi-e de nici un folos în astfel de împrejurări, căci oricît de în vogă ar fi, încă nu e un gest acceptat social să stai în cap în toiul unei ședințe stresante sau în mijlocul unei petreceri unde nu cunoști pe nimeni. Un lucru e sigur: ai stîrni mai puțină stupoare comportîndu-te astfel decît dacă ți-ai aprinde o țigară.

Noile mele tabieturi sînt sănătoase, generatoare de energie, am devenit un cetățean occidental tipic. În lumea aseptică și lipsită de cutremure sociale în care trăiesc, dacă nu ți se întîmplă vreun accident și ai avut noroc la loteria genelor – în sensul că nu ai moștenit predispoziția la vreun cancer sau altă boală incurabilă –, doar plictiseala te mai poate ucide.

 Adrian Benea este jurnalist.

Foto: Flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.