Am 5000 de prieteni. Pe Facebook :)

Lucian BRANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Suna bine ca titlu, deci l-am validat ca atare. În realitate, însă, după cum unii dintre voi ştiţi deja, un utilizator de Facebook nu poate avea mai mult de 5000 de „prieteni“ – atunci cînd atinge acest plafon, utilizatorul cu pricina trebuie să opereze o selecţie în rîndul celor existenţi, în cazul în care vrea să facă loc unor solicitări noi. Cum eu m-am îmbarcat pe Facebook de-abia cîndva în 2008, am atins acest plafon în vara anului trecut. Şi, de atunci, fac periodic cîte o transfuzie – dînd afară „prieteni“ mai vechi şi acceptînd solicitări noi (în urmă cu vreo lună aveam o listă de candidaţi la „prietenie pe Facebook“ care şedeau cuminţi, la o coadă de aproape 500 de nume). Aşa că titlul corect ar fi fost: Aş fi putut avea mult peste 5000 de prieteni pe Facebook (şi asta încă de anul trecut) dacă Mark Zuckerberg ar fi vîndut Facebook lui Microsoft în 2007 – sau unul asemănător. 

Chiar aşa? Antropologul britanic Robin Dunbar a arătat încă din 1992 că o persoană poate întreţine „relaţii sociale relevante“ cu nu mai mult de alte 150 de persoane – pur şi simplu, neocortexul uman nu poate administra mai mult de-atît. Modul în care a ajuns la acest plafon (da, căutaţi „Dunbar’s number“ pe Wikipedia!) implică niscaiva statistici complexe –, dar varianta scurtă a argumentaţiei spune că 150 este numărul maxim de membri care permite unui grup să-şi ţină sub control coeziunea internă, şi asta încă de pe timpul satelor neolitice. Cu precizarea că pînă şi acest plafon este atins doar în caz de absolută necesitate, cînd grupul respectiv se află sub extraordinare presiuni economice şi/sau de mediu. Un studiu al profesorului Dunbar, centrat chiar pe Facebook, e în curs de apariţie zilele astea – dacă nu cumva a şi făcut deja oarecare valuri pînă la data la care citiţi aceste rînduri. 

Cum aşa? Cum ziceam, m-am înscris pe Facebook relativ tîrziu, după ce reţeaua care a depăşit 500 de milioane de membri, pe 21 iulie 2010, îşi depăşise scandalurile asociate lansării Newsfeed sau Beacon. Iniţial am folosit un pseudonim, ca în cazul altor reţele similare – apoi, după ce m-am lămurit că Facebook este chiar cine zice că este, mi-am folosit numele real. Iniţial am cerut „prietenia pe Facebook“ unor cunoscuţi (din toată lumea, inclusiv a unora pe care nu-i mai întîlnisem de cîţiva ani), dar şi unor persoane pe care le ştiam, însă cu care nu mai reuşisem să conversez de cînd deveniseră personalităţi publice, precum şi unor persoane pe care pur şi simplu voiam să le cunosc. După care, lucrurile au scăpat puţin de sub control: am fost asaltat de valuri gigantice de solicitări din partea unor adolescenţi în competiţie cu colegi de-ai lor; sau de jucători de Mafia Wars şi, ulterior, Farmville. Le-am lăsat aşa, scăpate de sub control, în parte pentru că speram ca măcar o parte dintre ei să fie, ulterior, interesaţi de două proiecte mari pe care le lansasem în 2008: Povestind Bucureştiul şi DIGITAS (au fost!). Acum, aflu şi eu, în fiecare zi, ce face fiecare din cei 5000 de „prieteni“ ai mei de pe Facebook – ziarul meu personal cu poveşti despre persoane care mă interesează sau pe care le interesez, dintr-un motiv sau altul. Nu citesc fiecare articol în fiecare zi – dar nu mi se întîmplă asta nici în „lumea reală“, nu? 

Într-adevăr... După cum ştiţi (?) ăsta a şi fost planul iniţial: Facebook a evoluat destul de lent de la statutul de reţea cvasiînchisă, cu accesul restricţionat – distincţia fundamentală faţă de alte reţele sociale fiind că, pe Facebook, trebuie să-ţi expui exclusiv identitatea ta reală. Şi, o vreme, acest plan a şi funcţionat, în mare măsură pînă ce pe Facebook au dat buzna „adulţii“. Contrar temerilor părinţilor din întreaga lume, cercetările (inclusiv în proiectul DIGITAS al Asociaţiei Epsilon III) confirmă constant faptul că tinerii folosesc reţelele sociale strict pentru a relaţiona cu prieteni din lumea reală – tocmai adulţii sînt aceia care arată o mai mare disponibilitate de a se „împrieteni“ cu necunoscuţi, pasămite pe motive de networking. Sînt adult, deci mă tratez şi eu cu niţel networking – plătind preţul blocării sistematice a unora dintre cele mai stupide aplicaţii inventate de mintea umană. Căci de unde altundeva aş mai putea afla prompt că Anca e single? Sigur, Petre îmi trimite şi un e-mail atunci cînd publică un editorial de care crede că aş putea fi interesat – dar, odată ce şi-a depăşit reticenţa faţă de presupusa impersonalitate a reţelelor sociale, e mult mai simplu să-şi plaseze link-ul pe profilul de Facebook, şi nimic nu mă împiedică să-i dau şi un like pe profil, dar să şi pun mîna pe telefon şi să-i transmit un live like :)  

Lucian Branea este director executiv al Asociaţiei Epsilon III.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.