Anul pe care toată lumea îl așteaptă să plece

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Pe 1 ianuarie, 2020, pe la prînz, am ieșit în Centrul Vechi ca să luăm „tradiționala” deja masă de Anul Nou. În ultima vreme îmi place să petrec mai puțin în noaptea de Revelion sau chiar deloc, ca să mă bucur mai mult de prima zi a unui an ca de un fresh start, un nou început. Cînd toată lumea doarme sau își revine din mahmureală, îmi place să mă trezesc devreme și, cu capul limpede, să mă plimb cîteva ore printr-un oraș pustiu, însă nu dezolant, ci vesel, ca după o mare petrecere colectivă, să calc peste resturile de sticle și pahare sparte, să ascult zvonurile de muzică din Concertul de Anul Nou de la Viena care se aud dincolo de ferestrele întredeschise ale caselor, apoi să mă opresc la unul dintre puținele restaurante deschise, să mănînc ceva bun, să beau un pahar cu vin. Așa s-a întîmplat și în acest an și a fost perfect – în Centrul Vechi erau doar turiști străini care veniseră să-și petreacă în București o mini-vacanță de Anul Nou, se vorbea aproape doar în engleză, chelnerii erau ușor abțiguiți, restaurantul avea un aer sărbătoresc desuet, dar totul era funcțional. Aș fi putut să fiu oriunde în lumea asta mare, oriunde în Europa, Asia sau America, în orice punct de pe glob de care te despart doar cîteva ore de zbor. Oriunde și în același timp acasă, cu aceleași planuri entuziaste pentru noul an care abia începuse. Totuși, peste nici două luni nu mai puteam fi niciunde decît la mine acasă, între patru pereți, doi oameni și o pisică, toate zborurile erau anulate, întreagă planetă era încremenită, toate planurile se duseseră naibii. Cine s-ar fi gîndit la așa ceva pe 1 ianuarie 2020?

Acum așteptăm, fără vreo prea mare bucurie, un alt întîi ianuarie, un an proaspăt. Între timp s-au întîmplat multe – copiii au renunțat la școala vie, cu interacțiune socială, și învață doar online, părinții s-au obișnuit cu munca de-acasă, ne-am obișnuit și cu purtatul măștilor pe care le vedeam întîmplător doar în filmele documentare despre orașe din Asia unde aerul era atît de poluat încît ți-era mai bine să respiri cu mască. Între timp, am trecut cu toții prin mici traume individuale sau colective – am asistat neputincioși la tragedia din Italia, am văzut sisteme medicale din țări mai dezolvate decît noi în colaps, unii dintre noi s-au îmbolnăvit și au trecut ușor peste boală, alții nu, din păcate. Însă dincolo de boală, am învățat cumva să acceptăm o lume în care toate libertățile noastre au fost brusc limitate, în care s-au impus niște reguli sociale greu de conceput în 2019. Desigur, au apărut și conspirațiile și conspiraționiștii, curentele cu mască și antimască, zvonurile, dar a apărut și umorul „de pandemie”. De fapt, lucrurile sînt simple – ce poți face în momentul în care nu mai mergi la școală, nu mai mergi la job, nu poți ieși din casă decît cu o declarație pe proprie răspundere, nu-ți mai poți imagina cum va arăta viața ta peste cîteva luni, doar să te prăbușești pe canapea și să rîzi?

Totuși, 2020 a fost un an cu rele, mai ales cu rele, dar și cu bune. Ca fiecare an. Bine individual, bine colectiv, bine la nivel de instituții sau bine la nivel de comunități. Iar cele bune ar fi și mai bine să se adune, și asta am încercat să facem și noi, la final de an 2020. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.