Arbori de oraș

Dan BĂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Arbori de oraș jpeg

Arborele din fața ferestrei este unul dintre motivele principale care ne conving atunci cînd ne mutăm într-o casă nouă. Iubim arborii, îi îmbrățișăm, îi punem pe Facebook, ne indignăm cînd sînt tăiați sau ciuntiți. Dar atît. Bucureștiul este un oraș anti-arbori, în care atît autoritățile, cît și cetățenii conlucrează activ (primii) sau pasiv (ultimii) la genocidul acestora.

În funcție de dimensiunea coroanei, înălțime, vîrstă și sănătate, un arbore poate să scadă cu cîteva grade bune temperatura în spațiul din jurul lui în zilele călduroase. Are capacitatea de a fixa poluanții din aer, filtrează particulele fine de praf nocive pentru sănătate, funcționează ca o barieră în calea zgomotului, transformă dioxidul de carbon în oxigen.

Un arbore ne bucură privirea. Foșnetul frunzelor, cîntecul păsărilor sînt sunete benefice pentru urechile noastre. Aproape fără să știm, arborii ne dau un sens și dau o identitate locului în care trăim. Atrag insecte polenizatoare, păsări și animale, produc viață în jurul lor.

Dacă sînt mai mulți, toate aceste „servicii“ se multiplică direct proporțional. O „pădure urbană“ oferă un microclimat prin capacitatea de a regla fluctuațiile temperaturii. Poate regla puterea precipitațiilor și viteza vîntului, fixează solul, creează spații de recreere și liniște: alergăm sau ne plimbăm pe aleile împădurite, privim păsările și celelalte animale sălbatice. Desigur, putem vorbi și despre „deservicii“ produse de arbori (alergii, insecte etc.), dar, puse în balanță, serviciile oferite sînt net superioare.

În literatura de specialitate, toate aceste „produse“ oferite de arbori poartă numele de servicii ecosistemice. Fără ele ar fi imposibil să trăim în orașe. Cele mai „deștepte“ dintre ele au început deja să investească masiv în acest asset. O infrastructură verde de calitate va atîrna greu în viitor în contextul schimbărilor climatice, mai ales că pînă în 2050 se preconizează că peste două treimi din populația lumii va locui în oraș.

Uniunea Europeană este portdrapelul acestor schimbări. Are deja o Agendă urbană pentru sprijinirea dezvoltării sustenabile a orașelor și pentru încurajarea inițiativelor de renaturare și de aplicare a soluțiilor verzi (nature based sollutions). Marile orașe se întrec deja în renaturarea spațiilor degradate, dezvoltă inițiative civice pentru plantarea de milioane de arbori sau își schimbă planurile urbanistice bazîndu-se pe infrastructura verde-albastră.

Dar Bucureștiul trăiește alte timpuri. Toate aceste politici și ini­ția­tive trec pe deasupra ora­șu­lui, nereușind să influențeze în vreun fel strategiile și peisajele citadine, nici măcar cu forța. Arborii capitalei noastre duc o viață foarte grea. Dacă ar fi oameni, ar arăta ca o populație aflată sub un asediu continuu. În primul rînd, arborii orașului sînt bătrîni. În București se plantează puțini arbori în pămînt, dar mulți în ghivece. Ultima modă de pe bulevardele din sectorul 4: pomișorul la ghiveci (vezi foto). Pe Bulevardul Tineretului am numărat patru astfel de costisitoare creații urbanistice.

Conform unor date neoficiale, în Bu­cu­rești există un deficit de pînă la 300.000 de arbori. Oricum, nici nu știm foarte exact cîți arbori sînt în oraș, deoarece Cadastrul verde al Capitalei (inițiativă foarte utilă) s-a terminat în 2011 și terminat a rămas de-atunci. În schimb, în fiecare primăvară, sub justificarea necesității lucrărilor de întreținere, arborii sînt mutilați pînă la defrișare. Dacă nu sînt „toaletați“, atunci sînt sufocați de lucrări de asfaltare. Bordurile care se remontează deja anual mușcă din rădăcinile acestora, iar pavelele care se înlocuiesc la trimestru le acoperă pămîntul vital. Cei care scapă de acest asalt sălbatic s-ar putea să cadă sub drujbele „dezvoltatorilor imobiliari“. Aceștia, cu complicitatea autorităților, privesc cu jind fiecare spațiu verde ca pe un viitor complex rezidențial. Nu-i de mirare că suprafața parcurilor Capitalei, în ultimii 25 de ani, a scăzut cu aproape un metru de spațiu verde pe cap de locuitor.

Într-un oraș în care arborii o duc rău, locuitorii nu sînt bine nici ei. Sau poate aceasta este explicația. Asistăm neputincioși la mutilarea arborilor, ne indignăm pe Facebook, înjurăm primarii și atît. Inițiativele cetățenești în favoarea arborilor și a spațiilor verzi sînt prea puține pentru necesitățile orașulului și pentru ritmul galopant în care acestea din urmă dispar.

Zilele acestea, dacă arborii ar avea voce, Bucureștii ar deveni un fel de Vale a Plîngerii. Dar putem fi noi, cetățenii, vocea lor și astfel să le întoarcem serviciile ecosistemice pe care ni le oferă. Putem filtra administrația de particulele poluante care negociază comisioanele primite pe ghivecele exotice montate în intersecții, putem regla modul în care se fac lucrările de intreținere, putem purifica primarii de sector care doboară arborii înfloriți pentru a-i înlocui cu tuia în ghivece. Putem construi în Capitală un microclimat benefic arborilor și oamenilor. Putem? Dacă vrem să mai trăim în acest oraș, eu cred că este obligatoriu, la următoarele alegeri, să o facem. 

Dan Bărbulescu este directorul Aso­cia­ției Parcul Natural Văcărești.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.