Artele contemporane între haioșel și emoționel

Suzana DAN
Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Artă vizuală fără emoţie nu există. În facultate ne amuzam copios inventînd categorii estetice. Pentru grupul nostru de prieteni existau categoriile estetice adăugate marilor categorii învăţate cu domnul profesor Achiţei. Aveam categoria drăguţel, haioşel şi urîţel. Erau poate nişte reacţii la superflu-idizarea artei contemporane, la felul în care azi oricine poate fi artist, în care low brow art a devenit un curent în arta contemporană cu maeştri şi învăţăcei (gen de artă a cărei admiratoare sincer mă declar). Azi ai varianta „artist instant“. Îţi pui pălăria invers, practici acţiuni de mingle juma’ de an pe la vernisaje, bagi un expo cu un curator bazat (nu contează ce expui, poţi să vii şi cu clasorul de timbre din şcoala generală) şi, ţac-pac, ai devenit artist. Sau, poţi să pleci din ţară cîţiva ani (preferabil peste Ocean ca să nu te întîlneşti prea uşor cu vecinul sau colegul de bancă), te întorci şi spui aşa: am muncit, am avut noroc, m-au descoperit ca prin minune, am expus la muzeul şi la muzeul şi la muzeul (dar e bine să fie toate de artă contemporană). Nu te verifică nimeni şi devii artist pe prima pagină de cotidian.  

Dar noi despre ce vorbeam? Despre emoţie? De emoţie ai nevoie, cum să nu! Nu contează că o simţi sau nu, trebuie să pui ceva, undeva, o traumă, un posibil viol, opresiunea vremurilor trecute (încă mai putem fructifica anii comunismului, vă rog, domnule Mungiu, mai lăsaţi şi la noi, ăştia micii, niscaiva traumă să facem artă), reacţii la structurile de stat, Casa Poporului, Catedrala Mîntuirii, Ştefan cel Mare şi Sfînt etc. Sînt ironică şi acidă, dar nu mă pot abţine. Din fericire, nu văd doar genul ăsta de artişti şi de artă. Din fericire, mi-a fost dat să cunosc, de exemplu, un artist (OTHER aka Troy Lovegates aka Derek Mehaffey pe care îl puteţi vedea şi în Bucureşti într-o expoziţie minunată din Home Mătăsari) care preferă să picteze vagoane, iar picturile lui traversează lumea întreagă purtîndu-i povestea şi emoţia. Am văzut de curînd o fotografie cu o pictură murală imensă, pe care o făcuse în Argentina în ziua în care bunica lui a murit, undeva departe de el. Sorrow floats, iar mîinile îi sînt tăiate, nu poate să mai prindă nimic din sufletul iubit. Acum cîţiva ani am văzut un film – Eu şi tu şi toţi cei pe care îi cunoaştem (Miranda July îţi mulţumesc!). De acolo am băgat la cap că You think you deserve that pain, but you don’t. 

Din fericire, tot foarte recent, am găsit un site în care am descoperit povestea unei fete care a renunţat la o viaţă corporatistă plină de merite şi de bonusuri financiare pentru a face minunăţii delicioase sub formă de biscuiţi şi prăjiturele şi pentru a-şi putea permite să fie alături de fetiţa ei. Şi care a ales să facă ceva bun şi plin de emoţie: zwei.ro. 

De asemenea, mi-a fost dat să cunosc munca unei artiste, dispărute prematur dintre noi, care a uzat de toate registrele vieţii cotidiene (fie ele emoţionale, financiare sau fiziologice) pentru a înregistra conştiincios, de-a lungul cîtorva ani, graficul variabil al acestor valori, sub forma unor evaluări personale. M-am gîndit mult la ea. Încă îmi răsună în minte titlul ultimei ei expoziţii: In Sorrow All Facial Muscles Relax.  

Tot din fericire am avut onoarea să îl am profesor pe domnul Florin Mitroi care, la fel de discret cum a trăit a şi dispărut într-o dimineaţă răcoroasă de toamnă, şi a cărui dimensiune tragică a vieţii transpusă în artă nu ne-a permis să o vedem decît după ce nu a mai fost printre noi. Spun din fericire fiindcă sper că  asta va face diferenţa dintre cei care folosesc emoţia ca pe un ingredient străin de trăirile lor şi cei care o trăiesc fără să-şi pună problema proporţiei „ideale“ care trebuie adaugată pentru a ieşi o piesă veritabilă de artă vizuală.

Îmi pare rău, Mr. Jeff Koons, îmi pare rău, Mr. Brainwash, dar nu fac nici o diferenţă între o reclamă de pe stradă şi lucrările voastre realizate în stil flamboaiant de producţie ca la Apaca şi cu finisaje impecabile în luciul de inox. Îmi pare rău pentru purişti şi cei care le-au dezvoltat ulterior teoriile, dar arta lipsită de emoţie este un experiment abstract, posibil inteligent, cu rezultate care pot fi cuantificate şi raportate în studii, prelegeri şi alte chestiuni complicate, dar… parcă noi vorbeam despre artă, nu?

Suzana Dan este artist vizual şi autoarea proiectului „Noaptea Albă a Galeriilor“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.