În România ultimilor ani s-au născut şi au crescut multe festivaluri de literatură: FILB, FILTM, FILIT, Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti, Festivalul Internaţional „poezia e la Bistriţa“, Festivalul Internaţional de Poezie de la Sibiu şi altele care cu siguranţă îmi scapă în acest moment. Cîte festivaluri, atîtea concepte şi abordări. În fond, existenţa lor nu înseamnă decît sănătate curată pentru piaţa de carte şi pentru viaţa literară din România.

Povestea FILB-ului are o legătură strînsă cu povestea FILTM-ului, şi asta pentru că cele două festivaluri au aproape aceiaşi părinţi. FILB-ul s-a născut în 2008, la iniţiativa lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Oana Boca şi Vasile Ernu, apoi li s-a alăturat Ioana Gruenwald. În 2012, Oana Boca, Ioana Gruenwald şi Robert Şerban au organizat prima ediţie a FILTM, urmînd ca un an mai tîrziu să intru în echipă alături de Raluca Selejan. FILB şi FILTM sînt doi fraţi educaţi după aceleaşi reguli, dar cu personalităţi diferite.

FILB este primul festival internaţional independent de literatură din ţară, care a făcut posibilă întîlnirea dintre scriitori şi public, într-un mod neconvenţional, în spaţiul de la Clubul Ţăranului Român. De şapte ani, echipa FILB reuşeşte să „rescrie harta literară a Europei“. Cum anume o face? În primul rînd, prin diversitatea genurilor, a stilurilor şi a tematicilor abordate şi prin diversitatea spaţiilor geografice şi a culturilor din care provin scriitorii invitaţi. Mai exact, FILB-ul unifică prin diversitate culturală.

În al doilea rînd, prin depăşirea graniţelor formale ale Europei; dovadă prezenţa scriitorului brazilian Toni Marques, în acest an. Din Brazilia pînă în Malta, din Portugalia pînă în Rusia, publicul FILB-ului călătoreşte prin literatură, în fiecare an, descoperind lumi şi mentalităţi care nu-i sînt întotdeauna familiare.

În al treilea rînd, prin faptul că scriitori de nişă sînt puşi în lumina reflectoarelor. Cu alte cuvinte, calitatea literară bate cantitatea exemplarelor vîndute. Şi asta e o formă de rescriere a unei hărţi literare. Pentru că cea mai mare provocare este de a face publicul să descopere scriitori care nu se bucură de notorietatea pe care ar merita-o, şi nu de a aduce autori care se înscriu în trendul comercial al momentului şi care se bucură de toată atenţia publicului larg.

Dacă la FILB se rescrie harta literară a Europei pînă la depăşirea graniţelor ei formale, echipa FILTM a ales să se axeze pe literatura Europei Centrale, continuînd tradiţia studiilor comparatiste ale Fundaţiei A Treia Europă. Altfel spus, graniţele literaturii prezente la FILTM sînt bine delimitate şi se află „La Vest de Est / La Est de Vest“. Aşadar, festivalul de la Timişoara nu este flexibil cînd vine vorba de geografia literară, aducînd în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara scriitori de primă mînă care sînt originari din Europa Centrală sau trăiesc aici. Literatura lor şi dezbaterile care iau naştere vorbesc despre multiculturalitate şi complexitatea identităţii, despre influenţa marii istorii asupra istoriilor intime, despre uitare şi memorie în actul scrisului.

În ultima seară a fiecărei ediţii FILTM, publicul este provocat să descopere literaturi ale ţărilor din imediata apropiere a României: Ungaria, Serbia, Croaţia, Ucraina. Ţări care ne par departe atunci cînd vine vorba de receptarea literaturii lor contemporane. În mod paradoxal, autori importanţi din spaţiul central-european nu sînt cunoscuţi, traduşi şi publicaţi în România, dar sînt cunoscuţi, traduşi şi publicaţi în Occident. Dacă există un Dumnezeu al editorilor, mai devreme sau mai tîrziu ignoranţa asta o să ne coste. De aceea, sînt convinsă că Timişoara are datoria morală faţă de moştenirea sa istorică şi culturală să continue promovarea literaturii central-europene în România.

Am participat numai la două ediţii FILB, dar pot spune că, din poveşti, articole, poze, interviuri, mi-am făcut o imagine şi despre celelalte cinci. Am intrat în echipa de organizare a FILTM, de la a doua ediţie; la prima am lipsit motivat. Pentru mine, FILB este un festival underground, iar FILTM este un festival cu un specific bine precizat. Şi unul, şi celălalt abordează subiecte tabu şi sînt extrem de prietenoase. Cred că nucleul acestor evenimente este momentul lecturii şi că, dincolo de marketing, promovare şi PR, textele citite vorbesc de la sine şi creează conexiunea între scriitori şi public.  

FILTM a importat acelaşi format ca al FILB-ului: trei seri de lectură la care sînt prezenţi un număr de scriitori străini şi scriitori romîni, seri care se termină cu o dezbatere condusă de un moderator şi cu întrebări din partea publicului. Ideea de a crea legături între scriitorii români şi cei străini rămîne o prioritate; şi FILB-ul, şi FILTM-ul devin mici familii, timp de trei, patru zile: scriitori, traducători, moderatori, jurnalişti şi organizatori sînt aproape de nedespărţit. Un mare avantaj al festivalurilor de nişă!

Poveştile de genul acesta trebuie să meargă mai departe, în ciuda obstacolelor care apar pe drum şi care, de cele mai multe ori, sînt de ordin financiar. Atît FILB, cît şi FILTM au tot ce le trebuie: pasiune, voinţă, calitate, creativitate, inteligenţă, un pic de nebunie şi, cel mai important, un public fidel. Iată de ce vreau să cred cu încăpăţînare că îşi vor găsi şi susţinerea financiară care să le facă posibile an de an. 

Oana Maria Doboşi este director editorial al Editurii Universităţii de Vest din Timişoara.