Best of: fricile noastre (ediţia 2008)

Publicat în Dilema Veche nr. 214 din 24 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Intro: de cartier. Mi-e frică de gîndaci. De a mînca în public. De ace de seringă. Mă tem că am o tumoare la creier. Plimbările prin parcuri, singur, mi se par imposibile. Mi-e teamă că fac un infarct cînd inima îmi bate nebuneşte. Sînt convins că o să mă asfixiez cînd respiraţia mi-a devenit neregulată. Mi-e frică să nu roşesc atunci cînd cineva mă priveşte. Mi-e frică să nu-mi pierd minţile, mi-e frică de cutremure, de persoane străine, de firimituri, de cifra 13-pisica-neagră, de doctori, mai degrabă de stomatologi, mi-e frică de cîini, de excremente, de propria mea jenă... de şobolani, înălţimi, de avion, de obiecte ascuţite, de a utiliza cuvinte murdare, mi-e frică de greşeli de ortografie, de radiaţii, de a privi în ochi o persoană de sex opus, mi-e frică de reacţia mea la veşti proaste, de a vorbi la telefon, de a utiliza toaletele publice. Mi-e frică de propria mea frică. Ajunge? Ajunge. Un cumul de frici. Nu mă descriu toate pe mine, dar aş putea identifica cîteva care spun ceva şi despre umila mea persoană. Mai mult, cred că şi tu ai putea să-ţi alegi din bucheţelul de mai sus freziile care ţi se potrivesc în glastra propriei tale existenţe. Track 1: cel mai fricos din curtea şcolii. Să-i spunem O. Sau X, pentru asigurarea deplină a anonimatului. Pleacă şi ea, ca tot românul, la o bursuliţă în străinătate, cu casă-masă aproape incluse. Motiv de bucurie (nu era una dintre smiorcăitele care suspină de dor după mama şi atunci cînd iau o franzelă de la colţul străzii?!). Motiv de încîntare, deci, că mai vezi şi tu o ţară străină, că-ţi mai lustruieşti limba de care eşti atît de mîndru că ai pus mîna pe carte s-o înveţi. Şi totuşi, X a mea s-a trezit brusc, cadou, out of the blue - cum spune atît de frumos manualul de diagnostice psihiatrice -, cu cîteva ferchezuite atacuri de panică, care i-au fost mult mai credincioase timp de doi ani, decît cei cîţiva bărbaţi pe care-i întîlnise pînă atunci. (Atac de panică = criză de anxietate intensă, paroxistică, de scurtă durată - de ordinul minutelor -, însoţită de activări corporale intense şi procesată de minte într-o grilă catastrofică.) Nu le-a invocat printr-o magie voodoo. Nu are un istoric de abuz care să o predispună, prin retrăire obsedantă, fricilor. Nu-şi descărca impulsurile libidinale reprimate printr-un fake-orgasm paroxistic, pe care apoi să-l trăiască descreierat de dureros. Explicaţia cauzală poate fi mai simplă - printr-o coincidenţă nefericită, un simptom al corpului (senzaţia de lipsă de aer), trăit intens-intens, în drum spre ţara străină, a fost lipit cu superglue-ul minţii de ideea de extrem de periculos, vital de periculos. Şi acolo a rămas, doi ani de zile, bîntuind-o pe X în viaţa de zi cu zi, nelăsînd-o să facă multe lucruri. Track 2: fricile noastre toate. Precum X, cel puţin 2-3% dintre noi au trecut, experimentează în prezent sau vor trece prin momente similare, care vor dura suficient de mult ca să ne calce pe nervi. Iar tulburarea de panică este unul dintre multele diagnostice "de frică". Un psihiatru îşi va aminti imediat că timizii pot primi diagnosticul de anxioşi sau fobici sociali (altă tranşă importantă din populaţie, pînă la 10%, dacă nu şi mai mult). Vin, apoi, ipohondriile - frici de îmbolnăvire -, fobiile simple - frici de animale sau situaţii teribile, cum ar fi cutremurele. Mai sînt cîteva alte cutii diagnostice, despre care nu o să vă mai povestesc acum. Bref: dacă e să le numărăm... cred că aproximativ 1 din 5 dintre noi va trăi cel puţin un moment care să-l dea peste cap din cauza fricilor. Adică, vreo 3,5 milioane de români care ar putea deveni fricoşi cu acte, în momentul în care ar da ochii cu un psihiatru sau un psiholog. Track 3: sigur şi precis. La ce cifre am adus în discuţie, am pus-o de-o problemă de sănătate publică. Dacă cele 3,5 milioane ar face referire la bolnavi de cancer, de ulcer sau de TBC, ministerul ar fi tras multe semnale de alarmă. Din fericire, anxioşilor le e frică (de ce, nu ne miră) să vorbească despre ale lor. Oricum, nu ţi-e confortabil să te eticheteze cineva "tulburat psihic" şi ca urmare mai bine te doftoriceşti pe-acasă sau mergi la vreun medic de familie, fără a-i dezvălui întreaga realitate a trăirilor tale, de frică, da, de frică, să nu te trimită la vreun psi. Nici nu ştiţi ce forţă am putea reprezenta, noi, fricoşii. Nu-i aşa, X? Dacă fiecare dintre noi ar purta un semn distinctiv, o banderolă, o insignă drăguţă, cu mutra zeului Pan (tăticul panicii!), am putea arunca guverne în aer, am deveni o minoritate majoritară etc. Dar nu, nouă încă ne este frică... Track 4: la inimă am un leac. Vă spun ca un specialist şi trebuie să mă credeţi: în Românica noastră, fricile sînt foarte prost tratate. Multe dintre ele nici nu ajung la vreun tămăduitor oarecare, fiind ţinute de sămînţă prin casă. Psihiatria e fudulă şi se ocupă de lucruri "grele" - schizofrenie, boală bipolară, demenţe - oarecum, pe bună dreptate. Psihologii abia acum îşi scot capul la interval, concurînd cu aromaterapeuţii şi reflexoterapeuţii în a oferi un firav ajutor celor întru frică. Medicii de familie încă nu au aflat ce buline ar fi cele mai adecvate pentru anxietate şi, tot ca specialist vă spun, eu cred că le dau pe cele mai puţin indicate. Mi-e şi frică să vă spun că mulţi dintre noi nici nu vorbesc despre fricile lor, ţinîndu-le în sîn (ca tot românul verde, nu?) ani de zile. Aceşti invizibili suferinzi, care cred că oricum nu-i va mai putea extrage nimeni din starea de încordare şi anticipare catastrofică în care trăiesc. Mi-ar plăcea, precum un Antonescu al sistemului psi, să pot să spun autoritar: "Români, treceţi frica!" - dar mi-e uşor frică. Evident, există leac, dar nu aşa de rapid şi clar pentru toţi. Aşa că termin nu ca un dictator, ci ca un amic de cartier: dacă îţi e frică, fă bine, mămică, şi nu bea peste măsură şi nu te ascunde. Ia-ţi inima în dinţi şi vorbeşte despre asta. Cît mai multor oameni. Dacă te mobilizezi şi ajungi şi prin vreun cabinet de specialitate, cu atît mai bine. Ai o şansă în plus să obţii ajutor (nu grozavă, deh, dar mai bună decît nimic). Iar cînd războiul împotriva fricii va porni, n-ai grijă, te chem eu la oaste.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.