„Brandurile personale pot fi și nocive”

Cosmin ALEXANDRU
Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
„Brandurile personale pot fi și nocive” jpeg

- 5 întrebări pentru Cosmin ALEXANDRU -

Care-i diferenţa dintre un produs şi o persoană în termeni de marketing? În fond, ce trebuie să „vîndă“ fiecare? 

În termeni de promovare, lucrurile se aseamănă foarte mult pentru că reprezentarea noastră şi faţă de un produs, şi faţă de un om e similară, se sprijină tot pe atribute de brand: cum arată, cum se numeşte, de unde e, la ce e bun, prin ce e diferit etc. Diferenţa esenţială e de conţinut. În timp ce produsul îşi poate replica la infinit conţinutul cu exact aceleaşi caracteristici şi dozaje, omul nu e în postura asta. În cazul unei persoane, „produsul“ e stilul personal, cu aptitudinile şi abilităţile lui de exprimare, diferite de fiecare dată. Acest „de fiecare dată“ e şi un pericol, şi o oportunitate. Faţă de un produs, care îşi poate îmbunătăţi prezenţa destul de rar, o persoană are această şansă cu fiecare apariţie. 

Cum se marketizează o persoană? De unde se începe şi cît de departe se poate merge cu personal branding-ul?  

Un efort de marketing personal trebuie să îmbine două condiţii: cum îi vine persoanei mai bine (trebuie să poată personifica autentic personajul pe care-l propune) şi cum e publicul dispus să o primească mai bine. Procesul începe de la dorinţa cuiva de a capitaliza, în termeni de notorietate, bani, admiratori sau alte avantaje, trece prin disponibilitatea persoanei de a se expune public în domeniul în care activează şi ar trebui să reducă motoarele atunci cînd omul simte că brandul i-a luat-o înainte, adică a început să aibă o viaţă proprie care îl trage după ea. 

Oricine poate deveni un brand, dacă are consilierea potrivită şi marketingul necesar? Altfel spus, ce îi trebuie unui mare scriitor mai puţin cunoscut „marelui public“, precum Răzvan Petrescu, să zicem, pentru a deveni un brand precum Mircea Cărtărescu? 

Aproape oricine cu un conţinut bun poate deveni un brand, dacă-şi doreşte asta. Cînd eşti foarte bun la ceva şi îţi propui să ai şi rezultate de pe urma priceperii tale, construirea unui brand nu poate decît să te ajute.  Piedica stă de obicei în mentalitate. Se întîmplă adesea, şi în domeniul cultural, ca oameni de valoare să nu-şi dorească o expunere publică asumată, fie pentru că nu e felul lor, fie pentru că nutresc convingerea că simpla existenţă a valorii lor ar trebui să fie suficientă pentru ca lumea să-i caute, să-i admire şi să le ofere statutul pe care şi-l doresc şi pe care-l merită. Uneori asta se întîmplă, alteori nu. Mulţi confundă branding-ul personal cu lauda de sine, ceea ce nu e doar fals, ci şi foarte neproductiv.  În cazul evocat în întrebare, lui Răzvan Petrescu i-ar fi prins bine mai multă expunere pentru ca publicul să poată afla de el şi să se poată bucura de opera lui. I s-ar fi întors mai multă recunoaştere, mai multe vînzări şi mai mult sprijin pentru proiectele pe care le-ar fi propus.  

Este postura de brand idealul la care aspiră orice persoană publică sau, mai degrabă, o fatalitate mediatică? E suficient să apari constant la TV şi în ziare pentru a fi perceput drept brand? 

O persoană publică nu prea se poate feri de formarea unui brand personal asociat cu ea. E obligată la expunere, iar asta generează reacţii şi opinii în rîndul publicului. Dacă însă tot eşti în postura de a apărea frecvent în mass-media, ar fi preferabil să-ţi pui problema felului şi a frecvenţei apariţiilor într-un mod care să te ajute la construcţia unui brand personal coerent şi convingător. Altminteri, apariţiile rămîn la stadiul de amatorism, iar publicul va sancţiona asta, mai devreme sau mai tîrziu. 

Care e relaţia dintre brand şi moralitate? Un brand este automat şi moral, adică un model a cărui valoare de piaţă este dincolo de îndoială, sau există şi branduri false, nocive? 

Nu există o relaţie cauzală între un brand şi moralitate. Un brand are atîta putere cîtă sînt oamenii dispuşi să-i dea, indiferent de gradul lui de moralitate. Găsim şi branduri personale false, după cum există şi branduri de produse false. Ele sînt imorale prin faptul că proiectează calităţi pe care nu le au.  

Brandurile personale mai pot fi însă nocive prin faptul că-i pot manipula, îi pot îndemna şi îi pot convinge pe oameni să facă lucruri care nu sînt în interesul acestora. Un brand personal bine făcut are o mare putere de influenţă. Felul în care-şi foloseşte puterea ţine, pe de o parte, de propriile criterii de etică şi responsabilitate, iar, pe de altă parte, de criteriile de evaluare şi de exigenţă ale publicului. 

Cosmin Alexandru este managing partner la agenţia B&P Brandivia. Mai multe la www.cosminalexandru.ro.

a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.