Care ne sînt elitele? Cine sîntem noi?

Ana BULAI
Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Care ne sînt elitele? Cine sîntem noi? jpeg

Elitele sînt indivizi care, pe paliere clar delimitate, întruchipează ceea ce fiecare dintre noi, în grupul sau comunitatea sa, admiră. Elitele sînt ceea ce noi ne-am dori să ajungem, reflectă felul în care noi am vrea să gîndim, să acţionăm, să credem. Elitele sîntem „noi“ la modul ideal, sînt, într-un alt fel de a spune, ceea ce ne reprezintă, în valorile noastre de azi, dar şi în felul în care vom acţiona pentru mîine.
Orice comunitate are elitele ei, marea majoritate a oamenilor se raportează la una sau mai multe elite. Existenţa elitelor este ontologică la nivel societal. Viaţa, în sens figurativ, a acestor elite este direct dependentă de importanţa socială a valorilor pe care le reprezintă. Într-o societate contestatară, ca a noastră, cu inapetenţă aproape organică faţă de stabilitate, elitele care rezistă în conştiinţa publică mai mult de un deceniu sînt greu de identificat.

Vilfredo Pareto, în tratatul său, ne vorbeşte despre două feluri de elite, care par a transgresa vremurile şi care sînt emblematice prin mecanismul pe care îl utilizează: elitele „vulpi“, caracterizate prin „instinctul combinatoric“ şi elitele „lei“, definite prin ceea ce Pareto numea „persistenţa agregatelor“. Această diadă o regăsim sub diferite forme: promotori ai schimbării vs susţinători ai stabilităţii, inovatori vs obedienţi, cei care, puşi faţă în faţă cu o regulă, identifică, în primul rînd, oportunităţi de eludare a acesteia pentru a-şi atinge scopul vs cei care tind să îşi adapteze scopul noii realităţi create de respectiva normă.

Pînă în decembrie ’89, partidul-stat făcuse o adevărată politică din promovarea publică a ceea ce se dorea a fi elitele „lei“, oameni care reprezentau, pe diferite paliere de interes, „idealul omului nou“, „multilateral dezvoltat“, omul care întrunea cu succes şi patriotism valorile pe care partidul le promova prin propria ideologie. Elitele oficiale erau oameni, care, pornind de jos (adică fără antecedente intelectualiste sau moşiereşti în familie), reuşiseră să atingă o performanţă remarcabilă. De la Nicolae Ceauşescu, ajuns în vîrful ierarhiei politice, la Elena Ceauşescu, pusă în topul academicianismului românesc, şi pînă la mecanicul de locomotivă erou, minerul care scoate „aurul negru“, mama eroină, ţăranul care „oferă ţării pîine“, toţi erau elite. Meritocraţia nu era dată de competenţă, de valoare, de prestigiu profesional, ci de o „origine sănătoasă“, de adeziunea la mişcarea „revoluţionară“, de credinţa în partid sau în lider.
Acelaşi mediu politic şi social a creat însă, în mod natural, şi o elită neoficială, respectiv disidenţii politici, contestatarii, intelectualii, de cele mai multe ori periferizaţi prin multiple mijloace.

Dincolo de această lume a „leilor“, a existat însă permanent şi un univers al „vulpilor“, care speculau portiţele sistemului, care făceau rost de o autorizaţie, de o vacanţă în străinătate, care puteau să-şi plaseze o rudă undeva sau puteau aranja o intrare în partid. Aceste „vulpi“ nu erau oficiale, dar nici neoficiale, nu erau modelul sistemului, dar nici duşmanii lui. Reprezentau un univers potent, relaţional, care crea modele şi avea elitele ei.

Revoluţia din decembrie ’89, contrar aşteptărilor noastre, nu a reuşit, sau poate nici nu a avut menirea, să inverseze ierarhia, să repoziţioneze elitele, să plaseze meritocraţia pe locul cuvenit. Dimpotrivă, în loc să schimbe ierarhia valorilor, a schimbat paradigma, lăsînd loc unui nou val de elite: elitele speculative. „Leii“ vechiului regim nu au fost înlocuiţi de alţi „lei“. Revoluţia a adus în vîrful ierarhiei sociale nu atît elita neoficială a contestatarilor politici, cît mai degrabă „vulpile“ acelui sistem. De altfel normal, chiar şi în viziunea lui Pareto. Aceste elite reuşiseră să acumuleze experienţa de a specula şi îşi dezvoltaseră un spirit antreprenorial, centrat pe relaţii. Erau, pînă la urmă, elite de tip capitalist, deşi nu neapărat democratice sau potrivnice vechiului regim.

În 20 de ani, aceste noi elite oficiale au impus modele referenţiale. Elita este selectată azi, în mentalul social majoritar, din perspectiva atingerii scopului, indiferent de mijloace. Este omul care „s-a ajuns“, care inundă televiziunile, care are toţi marcatorii unui status ce reprezintă frustrările sociale majoritare: o vilă somptuoasă, maşini de lux, fotomodele ca partenere de viaţă, sau bărbaţi potenţi finaciar alături, un serviciu bine plătit, eventual un post obţinut politic. Elita de azi este, majoritar, o elită a unui capitalism incipient ce reprezintă foarte bine entropia şi anomia din societatea noastră. Promovarea lor, din ce în ce mai agresivă, generează nevoia unei noi elite „neoficiale“, una a stabilităţii, a echilibrului axiologic, a unei ierarhii valorice sănătoase. Această disidenţă tinde a se centra, încet-încet, în jurul a ceea ce a mai rămas din intelectualitatea anticeauşistă, ce pare a fi „condamnată“ la opoziţie.

După două decenii de la Revoluţie, am ajuns la „omul unilateral împlinit“, elita oficială de astăzi. Este doar o etapă, care, sigur, pentru unii dintre noi poate însemna o viaţă de om. Însă rămîne o etapă. Mai devreme sau mai tîrziu, elitele „lei“, agregatele, vor lua locul „vulpilor“ de astăzi. Pot fi reprezentante ale unui sistem valoric democratic, modern, sănătos, în care să găsim liniştiţi modele pentru copiii noştri, sau, la fel de bine, pot fi elite de tip feudal, baroni, boieri, moguli sau altceva, pe care vom ajunge să îi admirăm doar pentru că au averi la care nu vom avea acces niciodată şi pentru că ziua noastră de mîine va depinde discreţionar de bunăvoinţa lor. Este suficient să întrebaţi zece elevi de liceu, aleşi la întîmplare, cum speră să arate o zi obişnuită din viaţa lor de peste zece ani şi veţi avea un indiciu în acest sens.
Un lucru rămîne clar: elitele noastre vor fi ceea ce noi vom dori să rămînem.

Ana Bulai este sociolog. A absolvit un masterat în Filosofie în cadrul Universității din București, este doctorandă în Științe Politice la SNSPA, cercetătoarea în științe sociale și autoarea mai multor studii și lucrări în domeniul social.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.