Ce citim cînd plecăm de acasă?

Andra NICULA
Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Ce citim cînd plecăm de acasă? jpeg

Cînd eram la liceu, citeam aproape oriunde și oricînd. Pe bancă – o carte sub carte, sub bancă – cu cartea ușor îndoită, în timpul orelor de istorie (îmi pare rău, doamnă profesoară!) sau cînd refuzam să merg la orele de sport și rămîneam în clasă cu colegii care aveau scutire. Mă instalam comod în bancă, deschideam cartea și citeam. Noaptea, înainte de culcare, dădeam mirosul de hîrtie proaspăt tipărită pe un mp4 pe care-l primisem cadou și pe care îl foloseam ca e-reader. Imaginați-vă un dispozitiv cu un ecran cu o diagonală de trei inci pe care citeam, în neștire, cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Eram fascinată.

De la cărți citite pe ascuns și ecrane care aveau să mă transforme în personajul eponim din romanul lui Mircea Eliade – adolescentul miop – am trecut la a deschide cartea sau Kindle-ul imediat ce ieșeam din bloc. Citeam pe stradă și în mijloacele de transport aproape zilnic. Într-o zi, cu nasul în carte și cu căștile în urechi, m-am trezit cu piciorul într-o gaură acoperită cu bitum pe care niște domni abia ce o aranjaseră frumos, iar altă dată am fost atît de mult ancorată într-o poveste de dragoste încît, în drumul spre cinema, am ratat stația de metrou la care trebuia să cobor.

Lecturile care odinioară erau considerate intime și despre care se discuta doar în cercuri restrînse, cu pagini pe care le subliniai atent în liniștea casei tale, au ajuns să fie împărtășite cu străinii din orice mijloc de transport în comun. Acum te poți zgîi, ca un copil la o jucărie pe care nu o are, la cărțile fizice sau la ecranele e-reader-elor ale celor care stau în preajma ta și citesc, stingheri sau nu. 

Așa am început, ca un mic voyeur, să observ (conștient și asumat de data asta) ce cărți citeau cei din jurul meu. Cu riscul de a părea o ciudată care se contorsiona ca să vadă ce aveau vecinii mei de scaun din metrou, am decis că este momentul prielnic ca pe drumul meu dinspre casă înspre birou să încep o listă cu lecturi de metrou.

Și pentru că nu strîngeam suficient de mult material pentru listele mele, am schimbat traseul. Drumul meu spre birou a ajuns pe o rută ocolitoare, doar ca să-mi servesc scopul. Aveam și zile în care, ca să găsesc mai multe cărți, mă plimbam prin metrou de la un capăt la altul, cu privirile domnilor de la pază îndreptate către mine. Mă opream lîngă un „inculpat“, încercam, subtil, să observ ce citește, apoi mergeam mai departe. Dacă îmi permitea momentul, făceam o mică analiză a cititorului. Ce citeau doamnele, ce citeau domnii? Le era distrasă atenția în timp ce citeau sau erau prinși în poveste pînă coborau din metrou? Zîmbeau cînd citeau? Se încruntau? De cele mai multe ori, cititorii nu se pierdeau decît în poveste și ignorau cu desăvîrșire tot ce se întîmpla în jurul lor. Mă bucuram cînd vedeam că sîntem mulți cei care preferă titlurile lui Murakami sau că băieții drăguți stau și ei cu nasul în cărți. 

Așadar, ce citim cînd plecăm de acasă? Cărți care nu au multe pagini și eventual au și subiecte ușor de abordat, sau dimpotrivă, cărți pe care nu le-am lăsa din mînă indiferent de greutatea lor, fizică sau literară? Am ochit de la cărți scrise de psihoterapeuți (Minciuni pe canapea, Irvin Yalom) la romane de debut (Proiectul Rosie, Graeme Simsion, Sharp Objects, Gillian Flynn), romane clasice (La răscruce de vînturi, Emily Brontë, 1984, George Orwell), chiar și jurnale (Jurnalul Annei Frank, Jurnalul 1935-1944, Mihail Sebastian) și literatură contemporană (Cronica păsării-arc, Haruki Murakami, Fiica ascunsă, Elena Ferrante, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Éric-Emmanuel Schmitt, Eleganța ariciului, Muriel Barbery).

Într-o mini-excursie pe plaja din Vama Veche, am repetat procesul. Pe cearceaful vecinilor din fața mea am zărit două cărți. Una dintre ele era scrisă de autorul pe care îl adoram pe la 14-15 ani și care mi-a și creat o legătură specială cu profesoara mea de română din clasa a IX-a. Am descoperit, spre surprinderea mea, că nu aveau cu mult mai mulți ani decît aveam eu atunci cînd l-am descoperit pe Cioran. M-am bucurat și am plecat într-o plimbare pe plajă ca să mai descopăr și alte titluri. 

În ciuda gălăgiei din jur și a faptului că uneori trebuie să te întrerupi din lectură ca să-ți faci loc printre necunoscuți, în ciuda momentelor în care cuvintele deocheate dintr-o lectură de, să zicem, Miller sau Bukowski te obligă să te ridici ca să nu îi lași pe vecinii tăi de scaun să arunce un ochi fix pe rîndurile ușor obscene, lectura în metrou sau alte locuri publice este o dublă evadare. O dată – din spațiul tău de rutină, de lîngă veioză și de sub pătură, iar a doua oară – în povestea care te poartă, de cele mai multe ori, departe de tot.

Voi ce citiți cînd plecați de acasă? 

Andra Nicula este social media manager. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.