Ce le spunem...?

Gabriel NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Ce le spunem   ? jpeg

La clasa a XI-a, vorbim despre regimul comunist din România. Manualul, indiferent de editură, arată descurajant. Informaţia este rece, firavă şi neconvingătoare. Prezentarea e generală, fără aprofundarea evenimentelor, fără studii de caz, mai degrabă înşiruiri seci de fapte. Formalism.

Înainte de oră, constat că elevii ştiu despre comunism ce au auzit acasă, puţin şi deformat. Comunismul ar fi, în esenţă, vremea cînd părinţii şi bunicii lor o duceau bine. De la prima întrebare, elevii îmi spun că pe vremea lui Ceauşescu „îţi dădea casă“ şi „avea toată lumea loc de muncă“. Adică nişte stereotipii sociale, încurajate de scepticismul generalizat pe care-l trăim. Sînt lucruri pe care copiii le aud pentru că cei din jurul lor le propagă din nostalgie, plecînd de la o istorie personală – experienţă de viaţă diversă şi o memorie traumatizată. Etimologic, nostalgie înseamnă „durerea întoarcerii“. De fapt, pentru mulţi dintre părinţi – astăzi oameni de 40-50 de ani –, comunismul se suprapune cu năzuinţele pe care le aveau în ultimele două decenii ale regimului, cînd erau tineri şi aveau o perspectivă oarecum stabilă asupra felului în care va decurge viaţa lor. O realitate care s-a schimbat după ’90, cînd s-a pierdut ideea de stabilitate socială şi economică.

Ca profesor de istorie, încerc să-i spun elevului că experienţa totalitară înseamnă altceva. Încălcarea sistematică a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale – gîndire, exprimare, informare. În primul rînd, elevul trebuie să înţeleagă că perioada comunistă nu se rezumă la Ceauşescu. Experienţa totalitară a început cu pierderea valorilor interbelice, cu lichidarea elitei sociale, cu distrugerea valorilor satului tradiţional, colectivizarea şi naţionalizarea.

Predarea expozitivă nu conduce la înţelegerea fenomenelor. Este mereu nevoie de experienţă nemijlocită. De aceea, le propun copiilor să strîngem mărturii despre colectivizare, mai ales că există încă supravieţuitori ai acestei istorii recente. Aceşti elevi ai mei, majoritatea locuind la ţară, acceptă să realizeze o serie de interviuri. Nu e puţin lucru, trebuie să-şi depăşească timiditatea şi să găsească o cale de a scoate informaţia de la cei pe care îi intervievează. Cînd elevii prezintă rezultatele interviurilor, constatăm că s-a strîns destul material. Iar concluziile nu vin de la mine, ci de la ei. Procesul de colectivizare s-a realizat forţat, cu sprijinul direct al trupelor de securitate, cu arestări şi condamnări la ani grei de închisoare. Florina Dragomir, elevă în clasa a XI-a, prezintă experienţa unui consătean al ei, din satul Vintileanca, judeţul Buzău. N-a avut reportofon, nici telefon cu care să poată înregistra, dar a scris cît mai aproape de mărturia omului, ca să nu distorsioneze informaţia. Ne spune că a trebuit să facă interviul de două ori, pentru că, după prima întîlnire, unele dintre răspunsuri n-au fost relevante. Prin vocea Florinei ne vorbeşte un ţăran, Chiorpecă Mitică, despre cum a trebuit să renunţe la pămînt, apoi să-l muncească fără să poată beneficia de munca lui:

„Colectivizarea a început în 1949, mai întîi prin formarea întovărăşirilor agricole. Mai tîrziu, au apărut şi gospodăriile colective, luîndu-ne bunurile, caii, căruţele şi pămîntul. Ne-au obligat să ne alăturăm colectivelor agricole, iar cei care nu voiau erau bătuţi groaznic. Am fost nevoit să fug cîteva zile la Mizil, pentru a scăpa de ei şi de bătăile la care eram supus. Am fost nevoit să mă întorc şi să mă alătur colectivului.“ (mărturia ţăranului Chiorpecă Mitică, sat Vintileanca, comuna Săhăteni, judeţul Buzău)

La capătul acestei experienţe de documentare, elevii au o reprezentare mai bună a fenomenului. Aşa îşi pot explica, de exemplu, faptul că procesul colectivizării a durat mult, din 1949 pînă în 1962, ca formă de rezistenţă în faţa regimului. Se schimba o lume, ţăranul renunţa la pămîntul pe care-l munciseră toţi ai lui. Căutînd mărturii, copiii înţeleg mai uşor de ce ţărănimea a fost următoarea ţintă a comuniştilor, după elita burgheziei interbelice. Din asemenea proiecte pe care le realizează nemijlocit, elevii percep evenimentele dintr-o perspectivă care le este mai la îndemînă. Mulţi au trăit în comunism. Nu toată lumea a trăit, însă, experienţa carcerală, experienţa colectivizării sau a disidenţei. Reconstituirea evenimentelor, cînd documentele întîrzie să apară sau sînt insuficiente, se face şi pe baza mărturiilor.

Ce le spunem copiilor acasă că a fost comunismul? Ce le spunem elevilor la şcoală despre comunism? Poate ar fi bine să vedem dacă aceşti copii ai noştri au şi ei ceva de spus despre o istorie care, recentă fiind, e ca o fotografie uşor blurată.

Gabriel Nicolae este profesor de istorie la Liceul Tehnologic „Costin Neniţescu“, Buzău.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.